Cristian Socol: Uite recesiunea, nu e recesiunea

Vorbind de recesiune, putem alege doua scenarii. Putem fi comozi si ne alaturam unei parti din media si institutii europene ce au acceptat definitia intrarii in recesiune atunci cand exista doua trimestre consecutive de scadere a PIB real. Este o definitie comoda, simplificata, cancanista. In principal pentru ca poate reflecta un efect pur statistic, o situatie volatila, tranzitorie, nicidecum o tendinta. Sau, daca suntem mai sofisticati si dorim sa vedem partea esentiala a lucrurilor ne uitam la metodologia americana, agreata din 1920 de economistii de top din Statele Unite si neschimbata de atunci. Economistii americani nu accepta primul scenariu. De fapt, as spune ca toti economistii seriosi ignora definitia recesiunii cu doua trimestre consecutiv negative, partial din cauza revizuirilor permanente ale PIB de la plus la minus (uite recesiunea/ nu-i recesiunea) si partial din cauza incompletitudinii indicatorului PIB. La noi, alunecarea discutiilor despre intrarea sau nu in recesiune dinspre economic spre politic era de asteptat. Fiecare parte foloseste propriile arme. Toti, cu patima, isi apara in mod solidar pozitiile sau reprezinta ancore pentru pozitii politice, cu argumente mai mult sau mai putin fezabile. Haideti sa vedem impreuna cum stam, cu argumente si detalii. Strict economic. Intr-un articol din 1 decembrie 1974, statisticianul Julius Shiskin publica in New York Times o regula mai simpla pentru a testa intrarea in recesiune – doua trimestre consecutive de scadere a PIB, pe serie ajustata sezonier. Din cauza simplitatii ei definitia propusa de Shiskin a fost adoptata rapid in mediul jurnalistic din Marea Britanie si mai apoi din celelalte tari UE.

Citeste mai mult pe adevarul.ro