„Nicio problemă de politică externă din 2013 nu va conta mai mult decât capacitatea Statelor Unite şi Europei de a-şi soluţiona crizele economice”, apreciază Jessica Mathews, preşedinta Centrului de reflecţie Carnegie, într-o lucrare colectivă, intitulată „Global Ten: Challenges and opportunities for the president in 2013”.

Statele Unite se confruntă cu un „vârf fiscal” (fiscal cliff) îngrijorător, o cură de austeritate care va afecta ţara în cazul în care Congresul nu ajunge la un acord asupra reducerii datoriei şi asupra bugetului până la sfârşitul anului. La 2 ianuarie, o combinaţie de creştere de impozite şi de scăderi ale unor cheltuieli publice urmează să intre în vigoare, un şoc care ar putea să arunce din nou economia americană în recesiune. „Un acord politic în vederea depăşirii vârfului fiscal ar anula incertitudini puternice care afectează ţara de un an şi jumătate”, scrie Mathews.

Alte Articole

Lavinia Pîrva nu a mai suportat! A spus adevărul despre relația ...

Analistul geopolitic american George Friedman, previziuni îngrijorătoare ...

Predicția care dă fiori lumii întregi. „Noul Nostradamus” ...

În ceea ce priveşte Europa, „provocarea rămâne în a combina disciplina economică şi voinţa politică”, este de părere specialista americană. Criza Zonei Euro „a înregistrat o mutaţie în 2012, de la o boală mortală la o boală cronică ce va dura mai mulţi ani”, constată ea, avertizând liderii francezi, italieni, spanioli şi portughezi că în 2013 va fi necesar „să menţină un tratament de şoc, să evite regresele – în special în Franţa – şi să continue să acţioneze în vederea unei reluări a creşterii” economice.

Unii specialişti relevă că poziţia americană în vederea unei relansări a creşterii economice este mai apropiată de cea a Franţei sau Italiei decât de rigoarea bugetară apărată de Germania.

PIB-ul Zonei Euro ar urma să se contracte cu 0,3% anul viitor, însă Justin Vaïsse, director pentru cercetare la Brookings Institution şi autor al cărţii „Barack Obama et sa politique étrangère”, crede că „ceea ce a fost mai rău în criza euro a trecut”. „Americanii şi pieţele au conchis că euro nu va exploda, altfel s-ar fi prăbuşit şi ar fi existat o scurgere de capitaluri”.

Expertul francez îşi exprimă totodată îngrijorarea faţă de „efectele pe care încetinirea (economică) mondială le-ar putea avea asupra Chinei”. Potrivit unui scenariu pesimist, Zona Euro va „tăia drastic importurile chineze, din cauza unei recesiuni mai importante decât s-a prevăzut”, antrenând „consecinţe politice, sociale şi geopolitice în China”. Noul lider Xi Jinping „nu poate să permită o încetinire a creşterii (economice) şi o acumulare de probleme politico-economice”, apreciază Jessica Mathews.

China, vecinii şi rolul SUA

Numeroşi analişti se tem de o amplificare a tensiunilor în regiunea Asia-Pacific, urmată de o cursă a înarmării sau chiar de un conflict armat. Focarele acestor tensiuni sunt arhipelagurile din Marea Chinei pe care şi le dispută Beijingul cu vecinii săi din sud-estul Asiei, Japonia şi Coreea de Sud. Statele Unite au o alianţă militară cu Japonia, dar refuză să se implice.

Însă „vecinii Chinei consideră Statele Unite drept o ţară care poate să reechilibreze puterea politică şi militară a Chinei, altfel aceasta va domina regiunea în totalitate”, analizează fostul secretar al Apărării al lui Jimmy Carter, Harold Brown, consultant la Center for Strategic and International Studies (CSIS).

Problema Iran

Problema nucleară iraniană rămâne „dosarul cel mai fierbinte” în 2013, existând „o probabilitate destul de mare a unei conflagraţii regionale de prim ordin”, preconizează Vaïsse. Marile puteri şi Israelul suspectează Teheranul că vrea să se doteze cu arma atomică sub acoperirea programului său nuclear civil, lucru dezminţit de regimul islamic.

Vaïsse crede că, faţă de un Iran care continuă să îmbogăţească uraniu, „s-a epuizat logica ultimilor zece ani de sancţiuni cuplate la negocieri”. Brown speră, pe de altă parte, că membrii comunităţii internaţionale pot „să le facă iranienilor o ofertă în schimbul unei opriri sau unei pauze în îmbogăţirea uraniului (…), fără a exclude posibilitatea unor bombardamente asupra instalaţiilor nucleare”.

Războiul civil din SIRIA

Unii experţi întrevăd amorsarea unui „consens internaţional” – în special în urma unei flexibilizări a poziţiei ruse -, care să permită în 2013 „începutul unei lungi şi dificile tranziţii politice”, apreciază Mathews. Evocând ameninţarea armamentului chimic, Vaïsse consideră „posibil ca războiul civil să se încheie, dar să existe, cu toate acestea, nevoia unei intervenţii occidentale cu scopul asigurării ordinii şi stabilităţii”.