Criză fără precedent în Armata Română. Situaţie dramatică în cazul unei crize majore: ce se întâmplă, de fapt, cu militarii voluntari

Necesitatea de a restructurăra și a profesionaliza Armatea României a devenit acută odată cu aderarea la NATO în 2004. Alianța nu cerea doar interoperabilitate tehnică, ci și o forță militară mai suplă, mai eficientă și, implicit, mult mai mică, scrie defenseromania.ro.

Astfel, România a renunțat la serviciul militar obligatoriu și a diminuat semnificativ efectivele, mizând pe militari de carieră și pe voluntariat. Deși această tranziție a fost firească pentru integrarea euroatlantică, ea a lăsat în urmă o rezervă îmbătrânită și o scădere drastică a bazinului de recrutare. În teorie, țara urma să aibă o armată mai mică, dar mai performantă. În realitate, România s-a trezit cu o rezervă tot mai restrânsă și tot mai puțin pregătită pentru eventuale crize majore.

Miza actuală: Revitalizarea rezervei operaționale

În acest moment, războiul din Ucraina și tensiunile crescânde la Marea Neagră au readus în prim-plan importanța unei rezerve operaționale eficiente. O astfel de rezervă nu este doar o statistică, ci garanția capacității naționale de a susține un conflict prelungit și de a proteja infrastructura strategică. Astfel, statul a inițiat o serie de reforme, culminând cu noua lege privind serviciul militar voluntar. Scopul acesteia este atragerea tinerilor prin programe de instruire de câteva luni, similare celor din armata profesionistă, oferind totodată beneficii financiare semnificative. Obiectivul este clar: formarea rapidă a unei rezerve tinere, apte din punct de vedere fizic, chiar dacă motivația principală este de natură materială.

Citeşte şi: Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării, despre introducerea serviciului militar voluntar: „Tinerii pot veni să facă armata patru luni, vor fi plătiți”

Alte articole

Leonard Doroftei și-a pus suveraniștii în cap după ce a îmbrăcat uniforma Armatei Române: „Mișcare asemăntoare cu a vedetelor care au promovat vaccinarea”

Cât costă doborârea unei drone și pe ce arme se bazează Armata Română în fața amenințării rusești

Curentul de nemulțumire și erodarea patriotismului au plecat de la inechitățile remunerării

În acelaşi timp însă, reformele legislative privind pensiile militare – în special modificările repetate ale Legii 223/2015 – au generat o criză de încredere între stat și corpul militar. Problema nu este doar financiară, ci morală. Ceea ce ar trebui să fie un contract de loialitate între cetățean și țară s-a transformat într-o dispută administrativă. Prin ordonanțe succesive, militari cu același grad, aceeași funcție și aceeași vechime au ajuns să primească pensii radical diferite, în funcție de momentul retragerii. Diferențele nu sunt percepute ca simple erori birocratice, ci ca o nedreptate fundamentală.

Rezerviștii pensionați – care, legal, pot fi rechemați în caz de mobilizare – resimt această inechitate acut şi consideră că statul le cere devotament, dar nu își respectă propriile angajamente. În mediile online, tot mai mulți veterani discută despre modalități de a evita rechemarea, un fenomen care reflectă o demobilizare profundă și periculoasă. Practic, prin lipsa de consecvență legislativă, statul a reușit să submineze exact resursa care nu poate fi cumpărată: patriotismul autentic și simțul datoriei.

Citește și: EXCLUSIV Traian Băsescu susține introducerea serviciului militar obligatoriu: „Tinerele generații să învețe să țină o pușcă în mână”

Calitatea rezervei – o paralelă incomodă

Criza actuală a rezervei scoate la iveală o realitate dură: România riscă să înlocuiască experiența cu entuziasmul. Rezerviștii voluntari reprezintă o soluție parțială, bazată pe motivație financiară și dorința de afirmare. Ei aduc energie și capacitate fizică, dar au nevoie de ani de instruire pentru a căpăta reflexe militare solide și leadership real. În contrast, veteranii și militarii de carieră – adesea autodefiniți drept „patrioți trădați” – sunt purtătorii expertizei tactice, ai disciplinei instituționale și ai spiritului de corp. Totuși, exact această categorie este cea mai afectată de sentimentul de nedreptate. Demotivarea lor nu reprezintă doar o problemă socială, ci o vulnerabilitate strategică. O eventuală mobilizare ar putea aduce în prima linie tineri dornici, dar slab pregătiți, conduși de comandanți demoralizați – o combinație riscantă pentru eficiența militară.

Noua lege a voluntariatului poate oferi cantitate, însă fără restabilirea echității și încrederii, România riscă să piardă calitatea. Reconstrucția încrederii și restabilirea echității financiare este, așadar, singura cale pentru a armoniza cele două componente ale rezervei și a asigura o forță de apărare națională cu adevărat credibilă.