Medicul Leon Dănăilă este unul dintre cei mai cunoscuți neurochirurgi din România. A terminat facultatea la Iași. Au urmat ani de practică la spitalul din Comănești. Viața de medic nu a fost deloc ușoară, mai ales că nu era membru de partid, iar asta l-a costat.

”După ce am terminat facultatea la Iași, era obligatoriu, trei ani de zile, să faci practică la țară. Iar din ăștia trei ani de zile, un an puteai să alegi un spital. Îți plătea mai puțin decât la circumscripții, la dispensar. Cu toate astea, eu am ales să lucrez la spital, chiar dacă leafa era mai mică, voiam să învăț, pentru că la un spital înveți.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Băutura miraculoasă ce poate înlocui cafeaua de dimineață. ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

Așadar, m-am dus acolo, am făcut stagii la diverse secții. Am ales spitalul din Comănești, cât mai departe de casă, fiindcă, dacă eram aproape, părinții mei mă puneau la treabă sau mă puneau la diverse activități. Așa, mi-am spus: „Eu trebuie să mă duc cât mai departe de locul unde m-am născut și de părinți, fiecare cu dorințele sale și nu vreau să fac decât ceea ce îmi place mie”, a povestit medicul Leon Dănăilă, pentru Viva.

Viața în spital nu a fost deloc ușoară și nu de puține ori a fost pus în situații dificile.

”După un an de zile, când pleca în concediu, medicul de la Interne mă lăsa pe mine șef în locul lui. La Pediatrie mi-a fost mai greu, fiindcă Pediatria era o facultate aparte la vremea respectivă. Nu prea știam eu dozele și multe altele, dar doctorul mi-a zis: „Domne, lasă că faci tu față!. Și am făcut! În sfârșit, mi-aduc aminte că a venit un copil intoxicat cu medicamente. Luase, în loc de bomboane, niște pastile, era tot roșu, vomita, dar eu știam din facultate că, în caz de intoxicație din asta, trebuia să-i faci un intubaj, o spălătură gastrică, și a doua zi, copilul era bine, i-am și dat drumul acasă, a plecat în stare foarte bună.

După un an de zile, directorul spitalului a făcut o cerere la raion, la Moinești, să mă mai lase încă un an de zile, fiindcă au nevoie de doctori și nu au personal suficient, așa că am mai rămas încă un an de zile la spitalul respectiv”, a mai povestit medicul Dănăilă.

Citește și: Leon Dănăilă îl contrazice pe Virgiliu Stroescu: „Toţi axonii cerebrali sunt mielinizați cu grăsime. Dacă facem restricție la grăsime, creierul suferă foarte mult”/ Stroescu: „Carnea e cancer”

Cum a ajuns Leon Dănăilă neurochirurg la București

”În ultimul an, a trebuit să mă duc la un dispensar lângă Comănești, la Dărmănești, unde era și o rafinărie. O circumscripție foarte mare, cu vreo 20 de mii de locuitori. Acolo era foarte multă birocrație de făcut, dosare fel de fel, cu gravide, cu sifilitici, cu tuberculoși, în sfârșit, cu diverse afecțiuni.

Eu am chemat agentul sanitar și i-am zis: „Eu vreau să învăț să dau examen de specialist și nu am timp de dosare și foi, așa că fă tu!. Și i-am dat lui, a făcut dosarele respective și, când au venit în control, cei de la regiune – era un doctor, Ursachi, foarte sever, dar trimitea oameni foarte pricepuți – și-au pus mâinile în cap. Ce a scris agentul ăla sanitar numai Dumnezeu știe. Așa că, m-au amendat. Au venit a doua oară, eu tot nu m-am învățat minte, pentru că eu citeam să dau examen pentru medic specialist. De vreo trei ori m-au amendat. La sfârșit, după ce am terminat un an de zile, trebuia să primesc o adeverință pentru unde voiam să dau examen de medic specialist. Atunci, puteai să dai în orice loc din țară și la orice spital. Eu am spus: „La București!. „Păi tu la București?, mi-au zis. „Ai fost amendat de atâtea ori. Degeaba te duci acolo. Cum să te duci tu la București?.

Citește și: Neurochirurgul Leon Dănăilă, recomandări pentru românii care petrec Revelionul: „Nu există alimente nocive, ci doar cantități excesive“

Nu eram membru de partid și care nu era membru de partid întâmpina mai multe dificultăți. Cu toate astea, m-am prezentat aici, la București. Era pentru prima dată când veneam în Capitală, nu mai fusesem. Am dat examen la Spitalul Caritas, care acum e pe desființare. Da, am dat examen acolo, am reușit, totuși, nu printre primii, pentru că, nefiind membru de partid, nu puteam obține punctajul maxim. (…)

Am venit la neurochirurgie. M-a dat la secția cea mai proastă de neurochirurgie, patologii vertebro-medulare. Erau toți paralizați. Făceau pe ei, era un miros execrabil în salon. Dar profesorul venea o dată pe săptămână și făcea vizită și în secția asta. Și într-o zi s-a internat un bolnav cu o patologie vertebro-medulară traumatică. El a spus că a căzut, dar eu l-am examinat foarte atent și am văzut că nu era din căzătură, fiindcă avea și nervi cranieni mai sus de coloana cervicală prinși.

Am început să-i povestesc profesorului toată patologia pe care o avea. Profesorul a cerut un scaun, s-a așezat, și i-am povestit toată patologia. „Până la urmă, ce crezi că are?, m-a întrebat profesorul. „Cred că e tumoră de trunchi cerebral. „Ce vorbești? Mâine îl ducem la operație și intri și tu. A doua zi, am fost la operație, l-a deschis și ce să vezi? Tumoră de trunchi cerebral. Profesorul mi-a spus în clipa aceea: „De mâine, vii la mine să lucrezi!.

Atunci am scăpat de secția aceea și am lucrat cu profesorul Arseni la patologie cerebrală, dar se opera într-un mod care mie nu mi-a plăcut la vremea respectivă. Nu mi-a plăcut nici cum se examinau bolnavii, fiindcă se spunea sec că pacientul are o pareză pe dreapta, are tulburări motorii etc. Dar eu am zis: „Domnule, creierul ăsta are judecată, raționament, sentimente, astea nu le examinează nimeni? De ce nu?.

Atunci, cu voia domnului profesor, am decis că eu vreau să fac și Facultatea de Psihologie și Filozofie și m-am înscris la zi. Am făcut patru ani de zile Facultatea de Filozofie-Psihologie. Așa am învățat cum se examinează un bolnav. Și m-a ajutat foarte mult”, a mai povestit medicul Dănăilă.