Cuştile pentru copii, accesoriile la care apelau părinţii în anii ’20-’30 pentru a-i scoate pe micuţi la aer

Originele acestor cuşti sunt chiar mai vechi. În 1884, în cartea „Îngrijirea și hrănirea copiilor”, Dr. Luther Emmett Holt descrie detaliat modul în care bebelușii trebuie scoşi la aer.

„Aerul curat este necesar pentru reînnoirea și purificarea sângelui, iar acest lucru este la fel de necesar pentru sănătate și creștere precum este consumul de alimente sănătoase”, se arată în carte.

„Aerisirea vine cu beneficii precum: apetit îmbunătățit, digestie mai bună, obraji mai îmbujoraţi, practic, toate semnele unei sănătăţi optime”, scrie autorul.

Citeşte şi Cum arata primul Mikey Mouse din istorie?! Walt Disney facuse celebrul sau personaj sa semene mai mult cu un sobolan. Imagini de arhiva

Alte articole

Primăvara vine cu surprize! Unde ninge începând de mâine, conform meteorologilor Accuweather

Grindeanu îl mitraliază pe Bolojan: „Au promis reformă. Au livrat recesiune! Au promis disciplină. Au livrat falimente! Au promis stabilitate. Au livrat o jumătate de milion de șomeri!”

Specialiştii acelor vremuri erau de părere că, în acest fel, copiii „se vor căli” şi vor căpăta rezistenţă în faţa răcelilor.

Dar în timp ce medici precum Dr. Luther Emmett Holt recomanda ca micuţii să fie scoşi la ferestre în coşuleţe speciale pentru bebeluşi, unii părinți au mers şi mai departe. Eleanor Roosevelt a cumpărat o cușcă din sârmă în care a introdus-o pe fiica ei, Anna, după care a atârnat-o la fereastra apartamentului său din New York.

Cuștile au devenit populare în Londra în anii 1930 printre proprietarii de apartamente, care nu aveau acces la curți. Deşi nu se ştie cu exactitate când au dispărut cuştile pentru bebeluşi, se crede că dispariţia lor ar fi legată de preocuparea tot mai mare pentru siguranța copilului, în a doua jumătate a secolului XX.