De ce apar crizele de mâncat compulsiv? Mihaela Bilic: „Este un semn că ceva nu e în regulă”

Mihaela Bilic abordează crizele de mâncat compulsiv din perspectivă psiho-nutrițională, demonstrând că adevărata cauză a foamei emoționale exacerbate se află în minte și în emoții, nu în farfurie.

Citește și: Alimentul de toamnă pe care trebuie să-l mănânci zilnic! Mihaela Bilic: „Hrană curată pentru organism”

Mihaela Bilic: „Ajungem să ne mâncăm emoțiile, în loc să le trăim”

„De ce mâncăm compulsiv? 10 motive

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ați avut măcar o dată în viață un episod bulimic, de mâncat compulsiv, fără să conteze ce și cât? Ei bine, aflați că e un lucru normal, nu sunteți bolnavi. Iar acest tip de comportament aduce la lumină aspecte legate de sfera psihologică, nu de nutriție!

Alte articole

Gabriela Cristea, întrebată de internauți dacă mănâncă toate „bunătățile” în concediu. Răspunsul savuros oferit de vedetă: „N-am declarat război niciunui aliment”

Otniela Sandu dezvăluie secretele unei siluete de vis: „Mișcarea de orice fel este prezentă zilnic în viața mea”

Iată 10 condiții care predispun la crize de hiperfagie/ bulimie/ lăcomie/ mâncat compulsiv… sau cum vreți voi să-i ziceți. Să fii femeie- e un argument suficient în construirea unei relații complexe cu mâncarea, care implică nu doar nevoi nutritive, ci mai ales afective.

Un atașament nesigur, anxios construit în copilărie, conform căruia ești iubit doar dacă meriți. Frica că nu ești suficient de bun duce la mâncat compulsiv.

O adolescență nefericită, cu dezvoltare incompletă pe plan emoțional, cu o preocupare excesivă legată de aspectul fizic, cure de slăbire repetate, lipsă de încredere și relații sentimentale sfârșite cu abandon.

Alt motiv? Să trăiești în secolul XXI, când aspectul fizic și silueta la limita anorexiei sunt puse pe un piedestal, iar abținerea este o virtute. Să fii slab când ești înconjurat de mâncare, asta provocare!

Să fii un om normal, adică gurmand, mâncăcios, pofticios, predispune la bulimie. Aceste porniri instinctive nu pot fi interzise și controlate prin voință, cel mult le putem disciplina, pondera, accepta…

Renunțarea la propriile priorități și nevoi în favoarea celorlalți este un alt motiv de mâncat compulsiv. Să fii dependent de părerea celor din jur, să iei hotărârile NU cum simți, ci cum trebuie, cum zice lumea, cum se așteaptă ceilalți ne fragilizează psihicul.

Goana după iluzii și falsele rețete de reușită în viață din mass media. E periculos și nesănătos să fim într-o căutare continuă a relației perfecte, familiei perfecte, carierei perfecte, siluetei perfecte… când eșuăm, mâncăm!

Capcana sloganului „dacă vrei cu adevărat, poți!” Presiunea de a fi cel mai bun, credința că prin muncă, efort și voință poți obține/face tot ce vrei cu viața ta și cu corpul tău, ne împing în situația de a fi mereu nemulțumiți de ceea ce avem.

Greșeala de a trăi rațional, prin prisma gândurilor și a minții, ingnorând corpul, cu multitudinea lui de senzații, emoții și nevoi. Un corp care nu simte va căuta satisfacția în mâncare.

Ajungem să ne mâncăm emoțiile, în loc să le trăim- fie nu știm ce simțim, fie de frică, de furie, de plictiseală, din nevoia de a tăcea, de a rezista, de a evita, de a uita… acoperim cu mâncare ceea ce nu vrem/nu putem/nu știm să trăim.

Câți dintre noi se pot lăuda că sunt perfect echilibrați, că au înțeles care e secretul vieții împlinite, că trăiesc într-o armonie deplină între corp și minte, că nu se regăsesc în niciuna dintre situațiile de mai sus? Puțini probabil și ferice de ei!

Insă pentru marea majoritate, a mânca lacom, impulsiv, emoțional este normal și nu trebuie condamnat. E mai degrabă un semn că ceva nu e în regulă. Bulimia va dispărea când ne este bine cu adevărat!„, a scris Mihaela Bilic pe Facebook.