De ce simțim nevoia să mâncăm seara. Mihaela Bilic: „Umple golul din casă și singurătatea din suflet”

Mihaela Bilic afirmă că mâncatul de seară „umple golul din casă și singurătatea din suflet”, dar atrage atenția că trebuie să definim mai exact ce înseamnă, de fapt, această perioadă a zilei pentru a nu rămâne doar la generalități.

Citește și: Mihaela Bilic, dezvăluiri inedite despre viața personală: „Mă simt norocoasă și liberă. Da, există un bărbat în viața mea”

Nutriționista face o diferență clară între cina clasică și mâncatul târziu din motive emoționale, ambele fiind însă reacții firești. Dacă luăm o masă moderată cu două-trei ore înainte de somn, fără grabă, vorbim despre foame fizică și un proces absolut normal.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Dacă însă trecem la frigider după ora 22:00 din cauza singurătății, plictiselii sau tristeții, mâncarea devine un instrument de calmare. Nutriționista reamintește că ambele comportamente sunt umane, corpul nostru fiind programat să mănânce atât pentru a se hrăni, cât și pentru a simți plăcere.

Alte articole

De ce apar crizele de mâncat compulsiv? Mihaela Bilic: „Este un semn că ceva nu e în regulă”

Alimentul de toamnă pe care trebuie să-l mănânci zilnic! Mihaela Bilic: „Hrană curată pentru organism”

Mihaela Bilic: „Mâncarea trebuie să ne producă plăcere”

„Mâncat seara- foame sau calmare?

Toată lumea condamnă masa de seară, că ar îngrășa, că ar îngreuna digestia…dar nimeni nu are curajul să conteste efectul ei garantat: mâncatul seara calmează, „șterge” nemulțumirea și frustrarea de peste zi, umple golul din casă și singurătatea din suflet. Ca să scăpăm de generalități, ar trebui să definim mai exact termenul „seară”.

Dacă e vorba de a 3-a masă din zi, adică de ceea ce numim CINĂ, care să conțină o cantitate moderată de alimente, mâncată cu 2-3 ore înainte de a ne culca, într-o stare de echilibru emoțional și fără să înfulecăm, atunci se numește că am mâncat de foame și e normal.

Dacă vorbim de mâncatul după ora 10 seara, când știm sigur că am luat deja cina și doar ne plictisim, sau ne simțim singuri sau suntem triști, atunci înseamnă calmare și e normal și asta. Suntem construiți să mâncăm și de foame și de plăcere, cele două obiective se completează, nu se exclud!

Mâncarea trebuie să ne producă plăcere și o stare de bine, dacă ne interzicem și ne simțim vinovați pentru asta, atunci negăm ecuația după care ne-a construit Natura, negăm instinctul și chiar viața în sine… fără puținul bine primit din mâncare, ne-ar fi foarte greu și foarte rău. Bineînțeles, dacă nu găsim altă sursă de bine, nealimentară…dar asta e o altă discuție!

Mai există situația în care ne abținem, amânăm și nu mâncăm aproape nimic toată ziua, un fel de post autoimpus. Atunci masa de seară va fi nu numai binevenită, dar și binemeritată. Cu condiția să nu fim atât de hămesiți încât să mâncăm la o masă cât pentru 3!

Impulsivitatea este și ea un factor important, care face diferența dintre foame și nevoia de calmare. Nu mâncatul rapid și lacom este periculos pentru siluetă, ci starea emoțională în care ne aflăm.

Una e să înfuleci o farfurie de mâncare, conștient fiind că ți-a fost foarte foame, dar o faci asumat și rațional, poți să te oprești, ești în control.

Alta e să te abandonezi mâncării, să uiți de tine și să te îndopi neselectiv cu tot ce găsești prin frigider, în dorința nemărturisită de a uita, de a evita, de a scăpa de o emoție negativă. Mâncatul compulsiv e beleaua, pentru că aici nu mai e vorba de mâncare, ci de un mecanism psihologic de evitare, de o incapacitate de a face față la provocările vieții de zi cu zi.

Cred că ar trebui să ne lăsăm în pace și să nu mai căutăm sfaturi legate de masa de seară, mai ales când opinia generală este acuzatoare! Cine mănâncă de foame nu are nevoie de acorul unui nutriționist. Iar cine mănâncă pentru că îl doare, trebuie să identifice mai întâi rana. Și abia apoi, cu răbdare și bunăvoință, să găsească un alt „pansament” decât mâncarea…„, a scris Mihaela Bilic pe rețelele sociale.