De ce strămoșii noștri nu erau grași. Cu ce se hrăneau românii în urmă cu 100 de ani

Ce mâncau strămoșii noștri în urmă cu 100 de ani. În lucrarea lui Gheorghe Crăiniceanu, „Igiena țăranului român”, care datează sin 1895, autorul vorbește într-un întreg capitol despre alimentația țăranului român.

Acesta menționează că hrana obișnuită a românilor era, de obicei, pregătită în casă și consumată în aceeași zi sau cel mult în următoarele două zile. Pe atunci, aditivii alimentari, grăsimile artificiale, îndulcitorii și zaharurile rafinate nu erau folosite în preparatele culinare.

Citește și: Limba vorbită de daci și motivul pentru care aceștia nu foloseau scrierea. Ce cuvinte ale strămoșilor noștri sunt încă folosite în limba

Strămoșii noștri erau săraci, așa că, de nevoie, vindeau produsele cele mai bune, păstrând pentru consumul propriu numai alimentele mai slabe calitativ.

Alte articole

Moment emoționant în familia Simonei Gherghe. Anunțul făcut de vedetă: „Minunea noastră”

Lidia Fecioru dezvăluie ritualul prin care ți se îndeplinește orice dorință. Cum funcționează „cănița dorințelor”

Mămăliga era mult mai populară decât pâinea, petnru că se prepara mult mai ușor, iar pâinea de grâu era consumată numai în zilele speciale.

În urmă cu un secol, se consumau alimente care în prezent nu mai sunt atât de populare, precum știrul, podbalul, frunzele de sfeclă, hrișca, meiul, bobul, uleiul de cânepă și jufa. Țăranii mâncau mămăligă de cel puțin trei ori pe zi.

Carnea era un lux, pentru că mulți țărani o vindeau pentru a-și permite alte necesități pe care nu le puteau produce în casă. Și sătenii înstăriți evitau să mănânce carne, menționând că strămoșii lor s-au hrănit în același mod.

De obicei, cel mai înstărit din sat era cârciumarul. De exemplu, în județul Roman, acesta vindea lapte, ouă și brânză la târg pentru a-și permite să cumpere alte bunuri necesarea, obținând adesea un profit bun.

Citește și: Un afacerist a cumpărat un întreg sat din Munţii Apuseni la preţul unui apartament cu două camere din Capitală. Localitatea cu peisaje mirifice, inclusă în circuitul turistic

Obezitatea nu exista în acele vremuri, deoarece consumul alimentar era extrem de limitat, iar activitatea fizică era intensă, mai ales la muncile câmpului.

Medicii vremii erau îngirjorați pentru că țăranii obișnuiau să mănânce porumb stricat, lucru care contribuia la apriția unei boli serioase numită pelgară.

Postul era o practică normală, care ducea la reducerea cantității de hrană consumată. Cu toate astea, dr. Gheorghe Crăinceanu observa că perioadele îndelungate de post, în special Postul mare, contribiau la malnutriția populației rurale.

Cu toate astea, preparatele cele mai apreciate era consumate în zilele de sărbătoare, cum ar fi găina umplută, servită la mesele festive.