Termenul bullying înseamnă a hartui, a intimida, a agresa, a maltrata, a teroriza, a ameninta, a brutaliza.

La baza raspunsului ar fi ca bullying-ul – acest comportament agresiv – este un simptom al unei probleme psihologice. Agresorii au un nivel scazut de stima de sine si un nivel mare de timiditate. Au un comportament agresiv patologic si sunt conflictuali. Intr-o anumita masura aceste explicatii ar putea fi adevarate. De curand insa, psihologii au inceput sa se intrebe, daca agresiunea ar putea fi o strategie rationala pe care o folosesc unii adolescenti din dorinta de a razbate, de a castiga si cuceri, scrie psychologytoday.com.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Florii 2024. Care sunt tradițiile și superstițiile de care ...

Orice forma de violenta este gresita. Nici cercetatorii si nici psihologii nu vor sustine vreodata ca intimidarea poate fi justificata sau ca violenta ar trebui ignorata.

Cercetatorii de la Universitatea Ontario’s Brock au incercat sa inteleaga de ce unii adolescenti doresc sa-si intimideze colegii. Si motivul descoperit de catre acestia a fost urmatorul: probabil din nevoia de a cuceri, daca nu chiar din nevoia de a face sex. Oamenii de stiinta au observat ca, agresorii tind sa raporteze un numar mai mare de parteneri cu care si-au dat intalnire si chiar un numar mai mare de parteneri sexuali. E posibil ca agresorii sa fie predispusi sa exagereze, atunci cand si-au prezentat „reusitele”, cu toate acestea legatura dintre agresiune si sex sugereaza, ca aparenta „victorie” asupra victimelor ar putea face parte dintr-o strategie sexuala.

Dar cum anume poate duce bullying-ul la sex? O posibilitate este ca atunci cand un adolescent isi agreseaza un potential rival, e foarte probabil ca cel din urma sa se retraga din „competitie”. Poate ca victima hartuirii decide sa nu mai participe la petrecerile si cluburile scolare, sau nu mai doreste sa faca parte din anumite echipe sportive. Si aceasta neparticipare, aceasta „disparitie” fortata a victimei, ii ofera agresorului un avantaj pe scena sociala. Agresorii se pot lauda cu aceasta „reusita”, isi pot arata public dominarea fata de victima. Iar altii pot considera aceasta dominare drept o calitate, considerandu-i pe hartuitori mai atractivi, in timp ce victimele acestora par mai putin atragatoare.

Probabil ai auzit de „Big Five”, cele cinci mari trasaturi de personalitate: Deschiderea spre experienta, Constiinciozitatea, Extraversia, Agreabilitatea si Neuroticismul. Unii psihologi cred ca mai exista si o a sasea dimensiune a personalitatii: onestitate-umilinta. Aceasta trasatura descrie modul in care oamenii difera in ceea ce priveste sinceritatea, corectitudinea, lacomia si modestia.

Citeste continuarea pe Superbebe.ro.