Deputatul Marko Attila susţine că a militat întotdeauna ca procesul de restituire „să fie cât mai amplu, cât mai acoperitor şi să se încheie cât mai repede”.

Citește și: Noua cerere de arestare a deputatului fugar Marko Attila, votată miercuri în plenul Camerei

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Doi ingineri de la Electrica Oradea, trimişi în judecată pentru ...

Cătălin Cherecheș rămâne în închisoare pentru a ispăși ...

„Eu m-am implicat în procesul de restituire şi despăgubiri din dorinţa sinceră de a ajuta oameni de a căror proprietate şi-a bătut joc regimul comunist.

Intenţia mea a fost sinceră, militând întotdeauna ca acest proces să fie cât mai amplu, cât mai acoperitor şi să se încheie cât mai repede. Niciodată în toată cariera mea nu am folosit procesul de restituire şi despăgubiri în scopuri personale, nu am cerut şi nu am primit mită.

Mai mult, văzând aceste cazuri pe care regret că nu am avut cum să le observ, condamn cu fermitate orice persoană care a văzut afaceri băneşti în dreptul legitim al unei persoane persecutate de comunism. Este o ruşine şi, într-adevăr, o infracţiune. Nu am avut şi nu am de-a face nimic cu aceştia”, a arătat Marko.

Acesta a menţionat că „s-a trezit condamnat” în cazul Colegiului Mikó din Sfântu Gheorghe, „deşi a fost limpede de la început că restituirea a fost absolut corectă, imobilul a fost al bisericii şi am aplicat corect legea”.

Citeşte şi: Avocatul deputatului fugar Marko Attila: Nu a fugit în Ungaria. E o poveste

„Mă trezesc apoi, după câteva zile, cu o cerere de arestare preventivă care a fost aprobată înainte să văd dosarul şi să mă conving că, de fapt, procurorii ştiau de la bun început că nu am fost la şedinţă şi, pur şi simplu, omit să trimită aceste documente la Parlament.

Acum mă văd târât într-un caz similar, fără să am habar de şmecheriile altora. În asemenea condiţii consider că tot acest atac virulent nu poate distinge între cei care au folosit acest proces în scopuri personale şi cei care au lucrat cu bună credinţă pentru un scop nobil şi care au fost păcăliţi, induşi în eroare şi picaţi de-a fraierul într-un scandal. Cei care, într-adevăr, au comis asemenea fapte să răspundă. Cei care nu, să fie lăsaţi în pace. Nu este o rugăminte, ci un principiu de drept, într-un stat de drept. Sau poate greşesc eu şi România nu e stat de drept”, a mai subliniat deputatul UDMR.

Marko Attila a explicat, în document, practica şi modul de lucru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), din care a făcut parte, menţionând că rolul major şi definitoriu în procesul de despăgubire nu aparţine acestei comisii, ci ANRP.

„Deşi, într-adevăr, CCSD este cea care aprobă despăgubirile, rolul ANRP este crucial în privinţa deciziilor datorită faptului că dosarele de despăgubire sunt şi rămân în evidenţa ANRP, iar ANRP prin armata de specialişti asigură Secretariatul Tehnic al CCSD. ANRP, prin direcţiile de specialitate, şi cu un număr semnificativ de experţi şi consilieri juridici sau din alte domenii, este singura instituţie care are capacitatea, atribuţia şi responsabilitatea pentru analiza fiecărui dosar în parte, verificarea tuturor aspectelor tehnice şi juridice şi, în final, pregătirea agendei şi deciziilor CCSD. Cu toate că CCSD aprobă rapoartele de evaluare, listele acestora ajungeau pe masa comisiei dupa un imens filtru juridic şi tehnic”, a precizat Marko.

El a mai arătat că toate dosarele de despăgubire au la bază dispoziţia unui primar care, pe baza propunerii Comisiei locale de restituiri stabileşte imposibilitatea restituirii în natură şi, prin dispoziţie, stabileşte că pentru acel imobil se pot acorda despăgubiri, iar apoi întreg dosarul ajunge la ANRP, prin intermediul Prefecturii.

„La ANRP, o armată de jurişti şi specialişti verifică o sumedenie de aspecte. Toate aspectele juridice şi tehnice sunt, deci, verificate de experţi, consilieri ai ANRP, supervizaţi şi contrasemnaţi de şefii acestora până la nivel de vicepreşedinte, iar apoi preşedinte ANRP”, a mai explicat Marko.

Deputatul a mai susţinut că, în urma acestei verificări, dosarul este trimis la evaluator, iar selectarea acestuia se făcea pe baza unei liste de evaluatori cu care ANRP avea contract „şi care au fost aleşi de ANRP, pornind de la aria de activitate a acestora, nivelul de încărcare, seriozitate”.

„Aceste aprecieri erau făcute iarăşi de angajaţii şi de conducerea ANRP, deoarece membrii CCSD care aveau alt loc de muncă nu aveau cum să aprecieze aceste lucruri. Evaluatorul desemnat primea dosarul, întocmea raportul de evaluare, iar prin semnarea şi ştampilarea acelui raport îşi asuma răspunderea că este întocmit conform standardelor internaţionale şi corespunde realităţii.

După ce evaluatorul a întocmit raportul, acest raport se întorcea la ANRP, nu la comisie. În ANRP există un evaluator angajat special pentru a verifica aceste rapoarte, dacă ele corespund standardelor, sunt corecte. Eu, nefiind de specialitate, nu am cunostinţă ce tip de verificare făcea acest evaluator de control, dar presupun că era temeinic şi corect”, a mai arătat Marko Attila.

Deputatul UDMR mai susţine că membrii CCSD nu au şi nu pot avea acelaşi rol şi responsabilitate în comisie, atâta timp cât proveneau din diverse instituţii.

„Conducerea ANRP în CCSD ştia tot sau cel puţin avea obligaţia de serviciu să ştie tot. Ştia ce conţin dosarele, ştia cum s-au făcut verificările şi evaluările. Ştiau aceste lucruri pentru că experţii, consilierii, juriştii şi specialiştii, şefii de serviciu şi directorii, evaluatorul de control, toţi erau în subordinea lor, semnau pentru orice act. Conducerea ANRP semna fiecare dosar, după semnătura experţilor, consilierilor juridici, a şefilor de serviciu şi directorilor, a evaluatorului de control. Erau deci vârful de ierarhie a parcursului unui dosar în ANRP. Niciun alt membru din comisie nu avea acest privilegiu”, a susţinut Marko.

El a menţionat că nu a văzut niciodată niciun dosar, numai dacă pentru acel dosar s-a cerut reevaluare.

„Mizeria din cazul Bica a dovedit că era posibil ca unii membrii ai comisiei să aibă interese personale în a căuta anumite dosare şi să «negocieze» evaluarea lor. Pentru mine, însă, acest lucru era imposibil de depistat”, a mai spus Marko.

În ceea ce priveşte rolul şi activitatea sa în CCSD, deputatul UDMR consideră că a fost „fraierul acestei comisii, musca în laptele infestat”.

„Rolul meu era în primul rând să urmăresc dacă pe agendă ajung şi dosare din zonele în care trăiesc minorităţi naţionale. Eu doream ca persoane îndreptăţite din aceste minorităţi să nu fie înlăturate, dosarele lor să nu fie tărăgănate nejustificat.

Uneori, chiar puneam întrebarea, după ce luni de zile treceau numai dosare din Dolj, Gorj, Argeş, Neamţ, Vaslui: Stimaţi colegi, dar chiar nu avem niciun dosar complet şi din judeţe ca Harghita, Sibiu sau Timiş? Şi, uneori, probabil de teamă să nu fie acuzaţi de tărăgănare nejustificată, şi din dorinţa de a nu îi mai lua la întrebări, apăreau pe listă şi asemenea dosare. Eu astfel, mi-am îndeplinit misiunea de a păstra şi un echilibru etnic în procesul de despăgubire”, a apreciat Marko Attila.

Deputatul a mai arătat că, citind dosarul Bica şi rechizitoriul din acel dosar, a constatat că, practic, era imposibil să-şi dea seama „de aceste şmecherii ale unor membri”.

„Se pare că, în afară de Bica, au mai fost şi alţii care au folosit procesul de despăgubire în scopuri personale. În cazul Bica nu am fost la şedinţă, ceea ce îmi simplifică dovedirea nevinovăţiei, dar acelaşi lucru este valabil şi în alte cazuri. Nu exista absolut nicio cale de a observa dacă o despăgubire are în spate comiterea unei infracţiuni sau nu. Nu exista absolut niciun indiciu care să-mi fi aprins beculeţul să observ că, de fapt, acolo ceva nu este în regulă”, a mai spus Marko.

Citeşte şi: DNA cere un nou aviz pentru reţinerea şi arestarea deputatului UDMR Marko Attila

Acesta a mai arătat că, luând, de exemplu, cazul unui dosar care este supraevaluat cu intenţia de a primi foloase, iar unii membri ai comisiei solicită şi primesc mită pentru ca un dosar să aibă o anumită valoare, el, „ca membru al comisiei” nu avea dreptul să se opună „fără a avea dubii temeinice”.

„În situaţia în care un dosar are toate vizele de la armata de funcţionari şi conducerea ANRP, membri în CCSD, şi nimeni nu contestă acea valoare, Ministerul Justiţiei şi cel al Finanţelor nu au obiecţii, eu ce motiv am să mă îndoiesc de acea valoare? Ce drept am eu să mă opun, fără a avea dubii temeinice? Nici nu am avut, dar nici nu puteam să mă las acuzat că blochez procesul de despăgubire”, a mai explicat Marko.

În finalul comunicatului, Marko Attila a susţinut că nu i se poate imputa comiterea vreunei infracţiuni „prin neparticipare la şedinţă”, după cum nu i se poate imputa şi obligaţia de a avea cunostinţe de evaluator imobiliar ca membru în comisie.

„Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligaţia de a avea cunoştinţe de preţuri de piaţă pe metru pătrat din întreaga ţară. Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligaţia de a contesta sau chiar de a respinge un raport de evaluare atâta timp cât acel raport, pe de o parte, poartă răspunderea celui care l-a întocmit, este semnat şi ştampilat, dar mai are şi toate avizele juridice, tehnice, de supraevaluator controlor, de şefi şi directori, dar şi de cel puţin un vicepreşedinte ANRP, care e şi membru în CCSD.

Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligaţia de a observa, într-un fel sau altul, dacă unii membri ai comisiei pretind şi obţin foloase pe urma unor şmecherii în rapoartele de evaluare. Este imposibil ca cineva care nu este parte să-şi dea seama”, a mai spus Marko.

Acesta a adăugat că una e să ceri şi să primeşti mită pentru o despăgubire şi alta e să fie imposibil să-ţi dai seama dacă cineva a făcut asta.

„Dacă unii membri au procedat aşa, atunci eu am fost practic păcălit, indus în eroare şi atras în capcană de cei care, într-adevăr, au comis ceva. Legea penală spune că infracţiunea de abuz în serviciu se comite prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act. Acel act însă, evident, trebuie să rezulte din lege sau din atribuţiile de serviciu. Nicăieri în lege nu există obligaţia de a respinge un raport de evaluare. Comisia procedează fie la emiterea deciziei, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, asta scrie în lege. Din asta rezultă că actul de efectuat de către fiecare membru în comisie este aprecierea dacă se impune una sau alta din variante”, a conchis Marko Attila.

Surse din UDMR au declarat că deputatul Marko Attila se află la Budapesta încă de la sfârşitul anului trecut. Potrivit surselor citate, acesta le-ar fi spus apropiaţilor săi că nu intenţionează „şi nici nu s-a gândit vreodată” să renunţe la cetăţenia română.

Procurorii DNA au cerut marţi un nou aviz pentru arestarea deputatului Marko Attila Gabor, în dosarul în care este implicat şi Horia Georgescu, fiind suspectat de abuz în serviciu privind acordarea de despăgubiri pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro.