Descoperirea care schimbă totul despre coronavirus

Una dintre controversele pandemiei COVID-19 este posibilitatea transmiterii noului coronavirus prin aerosoli, acele particule foarte fine care rămân în suspensie şi pot apărea atât din cauza picăturilor infectate expulzate atât prin tuse ori strănut, cât şi prin activităţi precum vorbitul sau cântatul.

Această posibilitate a fost investigată de o echipă de cercetători americani din cadrul Universităţii Florida, studiul relevând prezenţa virusului ”viabil” în aer într-o încăpere de spital la circa cinci metri distanţă de un pacient infectat.

 RAED ARAFAT, cel mai sumbru scenariu: „Medicii vor fi nevoiţi să aleagă între un bolnav sau altul pentru intubare”

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

S-a ajuns la această concluzie în urma analizei unor mostre din aerul încăperii unde erau internaţi doi pacienţi infectaţi cu noul coronavirus, unul dintre ei având o infecţie respiratorie activă.

Alte articole

Grevă japoneză la Palatul Victoria. Sindicatul din Aparatul de Lucru al Guvernului se revoltă

Condiția lui Bolojan pentru a susține un premier tehnocrat: „PNL nu va mai susține și nu va mai participa la un guvern în care se regăsește PSD”

Mostrele au fost analizate în laborator, prin secvenţierea genomului virusului prelevat din aer şi al virusului izolat într-o cultură celulară. Rezultatul obţinut arată izolarea coronavirusului ”viabil” (care poate infecta alte persoane) în mostrele de la o distanţă cuprinsă între 2 şi 4,8 metri de pacientul cu infecţia activă, distanţă peste cea regăsită în recomandările actuale privind distanţarea socială menită să prevină răspândirea virusului.

Secvenţa genomului tulpinei virusului SARS-CoV-2 izolată din mostre a fost identică cu cea izolată de la pacientul cu infecţia activă, asigură autorii studiului. Aceştia consideră că în cadrul strategiilor împotriva răspândirii noului coronavirus este nevoie de ”o orientare clară” cu privire la măsurile de control a aerosolilor, mai ales în spaţiile închise, unde păstrarea unei distanţe de doi metri ar putea fi insuficientă şi poate crea de asemenea o falsă senzaţie de siguranţă.