Dieta lui Andrei Pleşu. De ce a decis omul de cultură să nu mai plece urechea la nutriţionişti: „Au un entuziasm inuman pentru înfrânare”

Pe filosoful şi eseistul Andrei Pleşu este greu spre imposibil să-l auzi vorbind despre altceva în afară de cultură. Cu toate acestea, chiar şi marele Pleşu poate avea preocupări "pământeşti" precum alimentaţia sau dietele de slăbire.
Alina Costache
04 aug. 2022, 14:03
Dieta lui Andrei Pleşu. De ce a decis omul de cultură să nu mai plece urechea la nutriţionişti:

Andrei Pleşu recunoaşte cu inima deschisă că, de-a lungul timpului, a încercat diete dintre cele mai renumite. A ajuns, însă, la concluzia că nu este omul restricţiilor, iar cei care într-adevăr l-au convins să nu mai ţină diete niciodată sunt chiar apostolii dietelui şi ai mâncatului sănătos, nutriţioniştii: „Cu cât văd mai mulţi fanatici ai abstinenţei sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atât devin mai sceptic şi mai pofticios„, spune Pleşu într-un editorial publicat în Dilema Veche.

De ce a decis Andrei Pleşu să nu mai plece urechea la nutriţionişti

Din cînd în cînd, pe diferite posturi de televiziune sînt invitaţi experţi în materie de dietă. Mă uit cu mare atenţie, pentru că silueta e una din utopiile durabile ale vieţii mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slăbire, aspir la regimul sănătos, hiper-igienic, garant al tinereţii fără bătrîneţe. Pe de altă parte, sînt ineducabil.

Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobaţii alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulă „Mănînc, deci slăbesc!”), am experimentat şi excesul, şi (mai rar) inaniţia. Nimic! Drept care urmăresc diet-etica televizată cu interes, dar fără iluzii.

Rezultatul este însă paradoxal: cu cît văd mai mulţi fanatici ai abstinenţei sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atît devin mai sceptic şi mai pofticios. „Specialiştii” nu reuşesc să mă convingă: sînt prea siguri de competenţa proprie şi de eficacitatea reţetelor lor. Au un entuziasm inuman pentru înfrînare, o euforie suspectă a retenţiei. Se mobilizează cu toţii pentru a discredita plăcerea, avînd, în acelaşi timp, aerul că îţi oferă bucurii ascunse, ştiute numai de ei şi de adepţii lor. Nu ţin minte nume„, arată Andrei Pleşu cu degetul către specialiştii într-ale alimentaţiei.

Citeste si Otrăvurile pe care românii le înghit zilnic. Dulcan: Ne trezim cu tumori și nu știm de unde

O viaţă fără plăceri este o viaţă care nu merită trăită

Filosoful şi eseistul Pleşu este de părere că o viaţă fără plăceri este o viaţă care nu prea merită trăită. Ce or fi având de gând să facă experţii care propovăduiesc viaţa lungă cu timpul câştigat prin „autoflagelare alimentară”, se întreabă omul de cultură.

Există şi genul atletic, muşchiulos, care recomandă o viaţă sportivă, şi genul famelic, uşor neras, cu o sclipire neliniştitoare în ochi, care pledează pentru crud şi fibros. Există şi medici propriu-zişi, în general mai rezonabili, dar şi personaje amfibii, pe jumătate medici, pe jumătate vraci, de la care te poţi aştepta la orice. (Am văzut cîndva, pe inenarabilul OTV, o doamnă specializată în teoria şi practica clismei, ambele expuse frugal, cam în patru ore, sub privirile ghiduş-somnolente ale patronului Diaconescu.)

Trec peste inconsecvenţele spectaculoase ale dieteticii moderne care, de la an la an, îşi modifică discursul, fără complexe: untul e cînd bun, cînd rău, vinul roşu e cînd mai bun, cînd mai rău decît vinul alb, untura e cînd bună, cînd rea, fructele cînd bune, cînd periculoase, lactatele – cînd paradiziace, cînd riscante, uleiul de măsline cînd bun (pentru greci şi italieni), cînd rău (pentru continentalii nemediteraneeni).

Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca şi sfaturile concrete. Cineva spune, de pildă, că a bea lapte după faza alăptării infantile (cînd suptul e legitim) e a face ceva contra naturii. Altcineva concede că se pot mînca sarmale, cu condiţia să fie nefierte. Un mic dejun sănătos e descris în termeni, după mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru şi jumătate de lichid, după care înghiţi patru mere, două pere, trei portocale, patru kiwi şi două banane! Nu pot decît să anticipez o devastatoare colită. Şi să întreb, cu inocenţa copilăriei: de ce?

Ce vor să facă toţi aceşti experţi cu preţiosul timp cîştigat prin autoflagelare alimentară? În cel mai bun caz, o să trăiască mult numărîndu-şi merele matinale„, conchide Pleşu în editorialul din Dilema Veche.

Citeste si Reţetă excepţională de mujdei de usturoi, oferită de dr Ovidiu Bojor. Metoda de preparare le permite chiar şi celor care suferă de gastrită să-l consume

 

DailyBusiness
Un profesor a făcut, anul trecut, 1,5 milioane de lei din meditații! Câți bani au declarat la ANAF, în total, cei care pregătesc elevii în particular
Spynews
Ultimă oră! Accident grav în Capitală! O mașină s-a răsturnat în urma impactului puternic
Fanatik.ro
De ce i l-a cerut Gigi Becali lui Varga și pe Emerllahu la FCSB? „Neluțu avea nevoie de 5 milioane și atunci mi-a zis Meme de el”
Capital.ro
Vecinii de curte te pot reclama. Construcțiile pentru care trebuie să obții autorizație. Proprietarii pot fi obligați să demoleze
Playtech.ro
Tichete sociale 2025: Pensionarii cu venituri mici pot cere a 13-a pensie. Suma e fixă și se acordă doar la cerere
Adevarul
Momentul în care două ambarcaţiuni se ciocnesc în Deltă, iar un bărbat e aruncat în aer: „Băi, nebunilor! / Nu v-am văzut, pe cuvânt”
wowbiz.ro
El știe unde e Dani Mocanu! Ce se întâmplă acum cu artistul și evenimentele la care urma să cânte, în timp ce poliția îl caută în toată România
Economica.net
Atenție la ofertele de energie electrică pentru clienții casnici
kanald.ro
Ajutorul de deces 2025: Câți bani se acordă și cine poate beneficia de această indemnizație
iamsport.ro
Candidat surpriză pentru Primăria Capitalei. Fostul finanțator din fotbal și-a anunțat înscrierea în cursa electorală
MediaFlux
Sprijin important pentru pensionari. Ajutor de urgență pentru cei cu probleme de sănătate
stirilekanald.ro
Anunțul momentului pentru românii care vor credite!
substantial.ro
De la Vegas la Macau: cum diferă cultura jocurilor de noroc în lume