Cazul Poloniei este, poate, cel mai cunoscut. Însă astfel de dispute au mai avut loc şi în alte ţări, precum Finlanda sau chiar Franţa.

În 2008, rivalitatea dintre preşedintele polonez din perioada respectivă, conservatorul Lech Kaczynski, şi premierul liberal Donald Tusk a ocupat prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Iar pe internet au circulat nenumărate parodii cu cei doi. Disputa nu a putut fi tranşată în justiţie, deoarece Constituţia Poloniei nu delimita clar prerogativele celor doi oficiali în materie de reprezentare externă. În final, ei au mers separat, cu delegaţii diferite, la summitul UE din toamna anului 2008. Tusk a zburat cu aeronava guvernamentală, în timp ce preşedintele a închiriat un avion, în schimbul sumei de 40.000 de euro.

Alte Articole

Așa prepară Nadia Comăneci sarmalele de Paște! „Așa am ...

Marcel Ciolacu nu stă pe gânduri! Cât de repede vrea jocurile ...

Surse PNL: Lucian Bode i-a spus baronului penal Iulian Dumitrescu ...

La Bruxelles, spectacolul a continuat. Cei doi lideri s-au evitat la început, după care au discutat, dar tensiunea era vizibilă. Ei s-au aşezat unul lângă altul la masă pentru a lua parte la lucrările summitului. În cele din urmă însă, premierul a cedat şi a părăsit sala.

Conflicte similare, deşi mai puţin răsunătoare, au avut loc şi în alte state. Tot în 2008, preşedintele Finlandei din perioada respectivă, Tarja Halonen, şi premierul de centru Matti Vanhanen au decis să participe amândoi la Consiliul European. Cel care a avut de suferit atunci a fost ministrul de externe, Alexander Stubb. El a aşteptat pe hol, în afara sălii de conferinţe. În mod tradiţional, Finlanda era reprezentată de şeful Guvernului şi de şeful diplomaţiei. De atunci, Helsinki i-a trimis de mai multe ori împreună pe preşedinte şi premier.

Nici Franţa nu a fost scutită de astfel de polemici. Preşedintele de dreapta Jacques Chirac şi premierul socialist Lionel Jospin au fost nevoiţi să coabiteze între 1997 şi 2002. Pe parcursul celor cinci ani, ei au mers de mai multe ori împreună la summiturile UE, pentru că nu au reuşit să ajungă la un acord privind cine trebuie să reprezinte Parisul.