Pe 29 septembrie ÎCCJ a pronunțat, în Monitorul Oficial nr. 967/2025, decizia nr. 18/2025. Aceasta clarifică o problemă de practică neunitară privind aplicarea articolului 60 alineatul (1) litera a) din Codul muncii, care prevede că „salariații nu pot fi concediați pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical”.
Două abordări s-a conturat în instanțele din țară:
Prin soluția adoptată de ÎCCJ, disputa a fost clarifică definitiv, astfel că actul de concediere emis în perioada concediului medical este lovit de nulitate absolută, chiar dacă este comunicat ulterior, după întoarcerea salariatului.
Judecătorii au argumentat că sintagma „nu poate fi dispusă concedierea” folosită de legiuitor vizează momentul în care angajatorul ia decizia efectivă de încetare a raportului juridic de muncă. „A dispune” înseamnă „a hotărî”, nu „a comunica”, iar legalitatea unui act juridic se apreciază în funcție de momentul în care a fost emis, conform principiului tempus regit actum.
În același timp, Curtea a subliniat că, potrivit art. 50 lit. b) din Codul muncii, contractul individual de muncă este suspendat de drept pe durata concediului medical, ceea ce face imposibilă emiterea oricărui act de încetare. În plus, scopul normei este de a proteja salariatul într-o perioadă de vulnerabilitate, când acesta nu își poate exercita efectiv drepturile și obligațiile contractuale.
De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia ÎCCJ are caracter obligatoriu pentru toate instanțele de judecată din România. Așadar, orice decizie de concediere emisă în perioada concediului medical va fi lovită de nulitate absolută, iar salariatul poate fi reintegrat și poate solicita plata drepturilor salariale aferente perioadei respective.
Cu ajutorul acestei hotărâri, ÎCCJ pune capăt unei practici neuitate și transmite un semn clar: dreptul la protecție al salariaților aflați în concediu medical prevalează asupra intereselor administrative ale angajatorilor.
935624500-Monitorul-Oficial-Partea-I-Nr-967