Doi cercetători români care lucrează în SUA, potenţial pentru premiul Nobel

Modelul savantului Emil Palade este mai actual ca oricând, doi cercetători români care lucrează în SUA, Victor Velculescu şi George Călin, având potenţial să obţină premiul Nobel pentru Medicină, a declarat, vineri, preşedintele Academiei Medicale, profesorul Irinel Popescu, potrivit Mediafax.

Cercetătorii nominalizaţi de Popescu lucrează la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore şi, respectiv, Universitatea Texas din Houston.

Declaraţia a fost făcută la Simpozionul „George Emil Palade”, organizat de Academia de Ştiinte Medicale, în colaborare cu Institutul de Biologie şi Patologie Celulară (IBPC) „Nicolae Simionescu”, la 100 de ani de la naşterea singurului român premiat cu Nobelul pentru Medicină, pentru descoperirea ribozomilor, după ce şi-a făcut cercetările în Statele Unite, la Institutul Rockfeller din New York şi la Universitatea Yale din New Haven.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

IBPC a fost înfiinţat de prof. dr. Nicolae Simionescu şi prof. dr. Maya Simionescu, elevi şi colaboratori apropiaţi ai lui George Emil Palade, şi a fost inaugurat în 1979.

Alte articole

Florin Prunea s-a întâlnit cu Dan Petrescu. ”Am început să plâng. Știți ce făcea la masă?”

Un celebru prezentator TV suferă de o formă agresivă de cancer. „Dacă tratamentul va funcționa, ne vedem în sezonul 6, dacă nu, nu!”

„Cercetători cu potenţialul lui George Emil Palade există şi acum. Aş putea enumera pe Victor Velculescu şi George Călin. Sunt doi cercetători români care lucrează în SUA şi ambii au potenţial să obţină Premiul Nobel. Apoi, în această linie, lucrează şi Dan Duda. Victor Velculescu, profesor la Universitatea John Hopkins din Maryland, a pus la punct primul test genetic din lume capabil să identifice, pornind de la o simpla analiză de sânge, biomarkerii specifici tumorilor„, a declarat Popescu.

Cercetările lui George Călin, care vizează, de asemenea, oncologia, sunt considerate printre cele mai valoroase în înţelegerea mecanismelor moleculare la apariţia unei tumori.

„Medicina are încă multe lucruri pe care nu le-a descoperit. Se vorbeşte foarte mult despre frecvenţa bolilor cardiovasculare şi despre lupta cu îmbătrânirea, cu cancerul. Ca atare, orizontul cunoaşterii este departe de a fi atins. Potenţialul uman există. Integrarea în reţeaua de cerectare internaţională, în colective din care să facă parte inclusiv români, reprezintă o foarte mare şansă pentru cerectarea naţională. Academia de Ştiinţe Medicale a fost onorată să organizeze aceasă manifestare, pentru că, în afara evocării lui George Emil Palade, am organizat şi o sesiune ştiinţifică, una din lucrări prezentând similitudini între creierul delfinului şi creierul uman, iar asta ne aduce aminte de teza de doctorat a lui Palade. Mi-aş dori ca spiritul lui să poată fi continuat de generaţiile actuale”, a mai spus profesorul Irinel Popescu.

La rândul ei, academicianul Maya Simionescu, colaboratoare a savantului român, a spus că, pentru a putea indica o terapie, „trebuie să ştii ce se întâmplă în celule”. „Şi asta face biologia celulară. De aceea, descoperirile profesorului Palade în biologia celulară sunt importante. El a a stabilit baza de la care poţi să mergi mai departe să vezi ce se întâmplă în boală ca să poţi să dai o terapie. (…) Când apare o boală la inimă, de fapt, se îmbolnăveşte celula inimii, cardiomiocitul sau mai multe celule din inimă”, a explicat Simionescu.

Cu acelaşi prilej, Maya Simionescu a amintit de perioada când lucra cu Palade la New York. „Trăiam în campus. Munceam toţi acolo. Eram pasionaţi de ceea făceam. După un congres de biologie, mergeam în excursie trei zile. Apoi, reveneam la treabă. Viaţa de cercetător are anumiţi paşi, iar sistemul american mi s-a potrivit foarte bine. Aveam acolo laboratorul, o mare bibliotecă deschisă continuu, zi şi noapte, fără bibliotecar. Lângă laborator, patru terenuri de tenis, sală de conferinţe şi de spectacole. Aveam şi un bar, mai multe restaurante, pe diferite categorii, un pian, unde îmi exersam talentele de Maria Tănase. Aveam acolo, în campus, tot ce ne doream. Nici nu era nevoie să ieşim de acolo”, a povestit Simionescu.