Doliu în Formula 1. Unul dintre cei mai buni piloţi ai generaţiei sale A MURIT: „A fost mai bun decât mulţi care au câştigat campionatul mondial”

Brooks a avut performanţe mai puţine decât colegii săi de generaţie din Formula 1, Juan Manuel Fangio, Alberto Ascari şi Stirling Moss, dar conaţionalul său Moss a spus despre el că a fost un pilot extraordinar, mai talentat decât unii dintre cei care au câştigat Marele Circ.

„Brooks a fost un pilot extraordinar, cel mai mare – dacă mă iartă că spun asta – pilot de curse care a existat vreodată. A fost mult mai bun decât mai mulţi oameni care au câştigat campionatul mondial”, a spus Stirling Moss cu puţin timp înainte să moară, în 2020.

Brooks, care era ultimul supravieţuitor câştigător de curse din anii ’50 în Formula 1, a lăsat o amprentă considerabilă asupra acestui sport, între 1956 şi 1959, perioadă în care a câştigat 46% din cursele pe care le-a terminat. Brooks a câştigat prima sa cursă de Formula 1, Marele Premiu de la Siracuza din 1955, la care a participat în ultima clipă pentru echipa Connaught, în timp ce studia pentru examenele finale la stomatologie, la Universitatea din Manchester.

Citeşte şi: CTP știe de ce Simona Halep a fost spulberată de către Ons Jabeur, la Madrid Open: „Bambilici!”

Alte articole

Doctoriță moartă în timpul gărzii, la Spitalul de Pediatrie Cluj. Femeia în vârstă de 66 de ani avea probleme de sănătate

Soțul Mădălinei, dezvăluiri cutremurătoare despre noaptea în care tânăra și-a pierdut viața: „M-au pus să semnez că ne asumăm chiar și decesul”

Succesul său a pus cariera de dentist pe planul secund, deoarece a decis să se concentreze total pe cursele auto. A concurat în Formula 1 în 1956 cu BRM, dar a făcut-o doar de două ori cu o maşină care nu a fost una de succes. Brooks a avut noroc că a scăpat fără răni grave dintr-un accident când acceleraţia s-a blocat în timpul Marelui Premiu al Marii Britanii din 1956.

Anul următor a marcat consacrarea sa. Alăturându-se echipei Vanwall, alături de Moss, Brooks a terminat al doilea la Monaco în faţa lui Fangio, care era pe cale să obţină ultimul dintre cele cinci titluri mondiale ale sale, iar apoi a câştigat Marele Premiu al Marii Britanii. După ce s-a transferat la Ferrari în 1959, Tony Brooks ar fi trebuit să câştige titlul mondial.

Victoriile din Franţa şi Germania, împreună cu locul doi la Monaco l-au propulsat în cursa finală de la Sebring, în Florida, cu şanse la titlu, în ciuda problemelor din celelalte grand prix-uri. El a terminat pe locul 3 şi a pierdut titlul mondial în faţa lui Jack Brabham. Brooks a mai concurat pentru Ferrari în 1960 şi 1961, înainte de a se retarge, la vârsta de 29 de ani.

Citeşte şi: Victor Ciutacu, editorial în ProSport, despre FCSB: „Cea mai bogată echipă caută stadion cu ziua”