Doliu în Formula 1. Unul dintre cei mai buni piloţi ai generaţiei sale A MURIT: „A fost mai bun decât mulţi care au câştigat campionatul mondial”

Brooks a avut performanţe mai puţine decât colegii săi de generaţie din Formula 1, Juan Manuel Fangio, Alberto Ascari şi Stirling Moss, dar conaţionalul său Moss a spus despre el că a fost un pilot extraordinar, mai talentat decât unii dintre cei care au câştigat Marele Circ.

„Brooks a fost un pilot extraordinar, cel mai mare – dacă mă iartă că spun asta – pilot de curse care a existat vreodată. A fost mult mai bun decât mai mulţi oameni care au câştigat campionatul mondial”, a spus Stirling Moss cu puţin timp înainte să moară, în 2020.

Brooks, care era ultimul supravieţuitor câştigător de curse din anii ’50 în Formula 1, a lăsat o amprentă considerabilă asupra acestui sport, între 1956 şi 1959, perioadă în care a câştigat 46% din cursele pe care le-a terminat. Brooks a câştigat prima sa cursă de Formula 1, Marele Premiu de la Siracuza din 1955, la care a participat în ultima clipă pentru echipa Connaught, în timp ce studia pentru examenele finale la stomatologie, la Universitatea din Manchester.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi: CTP știe de ce Simona Halep a fost spulberată de către Ons Jabeur, la Madrid Open: „Bambilici!”

Alte articole

Aurelia, o angajată Selgros din Galați, a murit la locul de muncă. Femeii i s-ar fi făcut rău după ce s-a certat cu șefa

A murit Stela Neagu, soția scriitorului Fănuș Neagu: „A stat pe ‘Scaunul singurătății’ 15 ani, iar acum îl însoțește ‘Dincolo de nisipuri’”.

Succesul său a pus cariera de dentist pe planul secund, deoarece a decis să se concentreze total pe cursele auto. A concurat în Formula 1 în 1956 cu BRM, dar a făcut-o doar de două ori cu o maşină care nu a fost una de succes. Brooks a avut noroc că a scăpat fără răni grave dintr-un accident când acceleraţia s-a blocat în timpul Marelui Premiu al Marii Britanii din 1956.

Anul următor a marcat consacrarea sa. Alăturându-se echipei Vanwall, alături de Moss, Brooks a terminat al doilea la Monaco în faţa lui Fangio, care era pe cale să obţină ultimul dintre cele cinci titluri mondiale ale sale, iar apoi a câştigat Marele Premiu al Marii Britanii. După ce s-a transferat la Ferrari în 1959, Tony Brooks ar fi trebuit să câştige titlul mondial.

Victoriile din Franţa şi Germania, împreună cu locul doi la Monaco l-au propulsat în cursa finală de la Sebring, în Florida, cu şanse la titlu, în ciuda problemelor din celelalte grand prix-uri. El a terminat pe locul 3 şi a pierdut titlul mondial în faţa lui Jack Brabham. Brooks a mai concurat pentru Ferrari în 1960 şi 1961, înainte de a se retarge, la vârsta de 29 de ani.

Citeşte şi: Victor Ciutacu, editorial în ProSport, despre FCSB: „Cea mai bogată echipă caută stadion cu ziua”