Doliu uriaş în cultura română. A murit profesorul Mircea Anghelescu

Generații întregi de la Litere își aduc aminte de profesorul Mircea Anghelescu, un adevărat erudit, aflat la catedră timp de trei decenii.

„Vești înlăcrimate în zi de Mare Tristețe (Vinerea Seacă): a plecat spre lumină sufletul profesorului Mircea Anghelescu. Cercetător, critic și istoric literar, unul dintre cei mai îndrăgiți profesori ai Literelor bucureștene, Mircea Anghelescu a fost un intelectual autentic și un om profund și rafinat, un erudit și un înțelept. Ne va lipsi mult. Dumnezeu să-l odihnească!”, au transmis reprezentanții Facultății de Litere de la Universitatea din București.

Doliu în Biserica Ortodoxă Română! Unul dintre apropiaţii Patriarhului Daniel a murit la 62 de ani
Și Filiala de Critică, eseistică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor din România a anunțat „cu tristețe stingerea din viață, în dimineața zilei de 22 aprilie 2022, a profesorului universitar, criticului și istoricului literar Mircea Anghelescu. Prin dispariția criticului și universitarului Mircea Anghelescu, literatura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere”.

Mircea Anghelescu s-a născut la 12 martie 1941 la București. A absolvit Liceul „Sf. Iosif” (devenit „I.L. Caragiale”), din București, în 1957, a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-arabă, absolvită în 1962. A devenit doctor în filologie la aceeași facultate în 1970, a avut bursă de specializare literatura comparată, SUA (1980), bursă DAAD la Berlin și Freiburg (2000). Debutul în critică a fost în revista literară „Contemporanul” (1961), a colaborat apoi la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Limbă și literatură”, „Limba română”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Revue roumaine d’études littéraires”, „Revue de littérature comparée” (Franța), „Revista de filología románica” (Spania).

Doliu în lumea medicală. A murit unul dintre cei mai mari doctori ai României
A predat Limba și literatura română la o școală în Urziceni, Ialomița (1962-1964), a fost paleograf la Secția de manuscrise a actualei Biblioteci Naționale, până în 1968, și ca cercetător științific al Societății de Ştiințe Filologice. Din 1972 a lucrat, timp de douăzeci de ani, ca cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, al Academiei Române. A fost vicepreședinte al Fundației Culturale Romane (1994-2003) și președinte al Asociației de literatură generală și comparată din România (2009-2011). În 1992 a devenit conferențiar la Universitatea din București, la Facultatea de Litere, apoi profesor, din 1994. Între 2000 și 2008 a fost șeful Catedrei de literatură română.

A publicat lucrări fundamentale în istoria și critică literară, a realizat antologii despre „Călători români în Africa” și „Călători români și călătoriile lor în sec. al XIX-lea”, a îngrijit mai multe ediții din operele lui Vasile Boerescu, Dumitru Caracostea, Nicolae Filimon, Moses Gaster, Dinicu Golescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Ralet, Radu Rosetti. Un ultim volum de cronici, eseuri și dialoguri semnat Mircea Anghelescu a fost publicat chiar în acest an, 2022 – „Literatura între două lumi”.

Printre cele peste 16 volume de istorie literară pe care le-a publicat sunt „Introducere în opera lui Gr. Alexandrescu” (1973), „Literatura română și Orientul” (1975), „Scriitori şi curente” (1982), „Ion Heliade Rădulescu: o biografie a omului și a operei” (1986), „Lectura textului” (1986), „Clasicii noștri” (1996), „Cămașa lui Nessus. Eseuri despre exil” (2000), „Literatură și biografie” (2005), „Mistificțiuni” (2008; 2016), „Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea” (2013), „Lâna de aur. Călători și călătoriile în literatura română” (2015), „Am fost martor” (2017), „O istorie descriptivă a literaturii române. Epoca premodernă” (2019), „Literatura în context” (2020). Mircea Anghelescu a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediții critice (1983, 2015, 2021), Premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române pentru istorie literară (1986), Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru întreaga activitate literară (2014), Premiul Opera Omnia al Filialei București – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România (2015).