Economia neagra, nefiscalizata, reprezinta in Romania circa 30 de miliarde de euro. Pe langa acesti bani negri care circula intr-o economie paralela se adauga furtul din bani publici, direct de la stat sau de la companiile publice. In Romania, jumatate din afacerile care se fac depind de contractele pe care Statul le ofera sub o forma sau alta. In aceste zile, daca faci afaceri cu bani publici poti sa traiesti daca nu te sufoci pe zi ce trece. De aceea, politicienii se lupta sa-si impuna la conducerea societatilor de stat, in ministere sau autoritati, oameni de paie. Acestia semneaza contracte catre firmele capusa ale partidelor. In final, Statul este furat iar companiile publice intra pe pierdere sau in faliment. Astazi o sa va prezint un caz revoltator de la Timisoara. Aici functioneaza cel de-al doilea aeroport international al tarii ca marime, o companie de stat aflata in subordinea Ministerului Transporturilor. Aeroportul International Traian Vuia are datorii la bugetul statului de circa 1 milion de dolari si peste 2, 5 milioane de euro credite la banci. Plus alte milioane de euro, obligatii catre furnizori.

Aeroportul a fost adus practic in fata falimentului, dupa ce conducerea a semnat ani la randul o serie intreaga de contracte dubioase, cercetate acum de procurorii DNA. Asta desi, in mod normal, aeroportul Timisoara ar fi trebuit sa fie o afacere de succes, datorita pozitiei sale de principala poarta de intrare din Vestul tarii. In 2012, la conducerea aeroportului a fost (re)instalat Dan Idolu, protejatul PSD. Acest Idolu mai fusese sef al aeroportului in timpul guvernarii Nastase si Tariceanu. Seful aeroportului Timisoara fusese demis in 2009, tocmai pentru scandalurile legate de contractele dubioase pe care le-a dat nasului sau, un om de afaceri din Caras Severin. Cum ar veni, Idolu s-a intors ca si lupul paznic la oi. De fapt, peste tot in ministere si agentiile de stat, in ultimii doi ani, au fost readuse o serie de personaje acuzate sau cercetate pentru ilegalitati. Acest Idolu rezista la conducerea aeroportului Timisoara pentru ca are proptele politice grele. Asta desi corpul de control al ministerului Transporturilor a descoperit ca la aeroport s-au inchiriat, de exemplu, doua masini de interventie cu 600 de mii de euro pe timp de 3 ani. Cu acesti bani, puteau fi de fapt cumparate aceste masini de interventie. Ministerul il mai acuza pe Idolu ca a umflat contractul de întretinere a spatiilor verzi de la aeroport, ca dat bani fara licitatie pentru furnizarea tichetelor magnetice de parcare dar si ca a semnat contracte dubioase pentru servicii medicale pentru pasageri si angajatii aeroportului. Cel mai tare contract “inventat” este cel de servicii si consultanta pentru afaceri si management. Cu alte cuvinte, directorul aeroportului Timisoara a platit o firma care sa faca management, adica sa lucreze in locul lui!!! O chestie halucinanta! Chiar si asa, cu aceste contracte ciudate, aeroportul Timisoara ar fi putut evita dezastrul financiar. Printre politicieni exista o vorba: cel mai bine este sa mulgi vaca nu sa tai vaca! Adica sa furi putin si inteligent si in mod regulat!

Alte Articole

Vica Blochina a trăit rușinea maximă! Ce poreclă i-au pus ...

Nicolae Ciucă, în discursul ţinut în Egipt: Să facem tot ...

Liberalii îi cer ministrului de Finanțe, Adrian Câciu, un ...

La Timisoara vaca a fost taiata insa in 2008! Atunci, directorul Daniel Idolu a semnat un contract cu operatorul aerian Wizz Air.

Contractul prevedea ca aeroportul sa plateasca, atentie, o taxa de marketing companiei Wizz Air. Adica, din ani publici, Wizz Air primea un ajutor de la statul roman. Taxa ajunsese la un moment dat la valoarea de 2, 5 milioane de euro. Mecanismul era urmatorul: Wizz Air avea de platit taxe de exploatare catre aeroportul Timisoara de 19 milioane de lei. Aeroportul a compensat din acesti bani 12 milioane de lei, adica 3 sferturi din suma, circa 3 milioane de euro, sub forma unor reduceri si sub forma unui contract de marketing.

Chipurile, compana Wizz Air facea publicitatea aeroportului din Timisoara in contul acestor sume imense. Prin acest contract, compania privata Wizz Air a devenit de fapt “proprietarul” neoficial al aeroportului Timisoara. Wizz Air s-a extins apoi in aproape tot aeroportul in dauna companiei de stat Tarom, care a fost scoasa practic de pe piata la Timisoara. Aeroportul a fost astfel capusat la sange si se afla acum in buza falimentului. Toate aceste contracte dintre Wizz air si aeroport au fost denuntate de agentia pentru reglementare a achizitiilor publice. Exista plangeri penale, rapoarte de control ale Garzii Financiare si de la ministerul Transporturilor. Ca in Caragiale, toate par a fi pierdute prin dulapurile procurorilor de la Timisoara. Care procurori, stau inca sa se gandeasca daca sa-i supere sau nu pe jupanii politici, care il protejeaza pe seful aeroportului.