Drama cu care Mihaela Rădulescu a fost nevoită să trăiască. „A murit cu mine de mână. Nu pot să mă gândesc la el fără lacrimi în ochi”

Mihaela Rădulescu a fost foarte afectată de moartea tatălui său. Florin Țiganu s-a stins din viață în 2014, după o suferință lungă.

„Am avut câteva, iar primul pe listă a fost pierderea tatălui meu grozav. Un cancer nedrept și nemilos l-a luat prea devreme și nici azi nu pot să mă gândesc la el fără lacrimi în ochi. Nimic altceva n-a fost mai dureros, în nicio altă situație nu m-am simțit mai neputincioasă, cu faima, banii sau succesul profesional la un loc, cum spui tu. Egale cu zero în fața morții. De aceea, zic, viața e făcută să o trăim la maxim, după cum ne place, după cum ne strigă inima, nu restul lumii”, a declarat Mihaela Rădulescu pentru Viva.

Citește și Cum se întreține Mihaela Rădulescu la 53 de ani. La ce a renunțat ca să aibă o siluetă de invidiat: Țin cont de lucrurile astea”

Mihaela Rădulescu și-a adus aminte că tatăl ei a ținut-o de mână până când și-a dat ultima suflare.

Alte articole

Mihaela Rădulescu, sfâșiată de durere de ziua sa de naștere. Este prima aniversare în ultimii 12 ani fără Felix Baumgartner. Ce îi spunea sportivul anul trecut

Gestul superb făcut de Felix Baumgartner pentru fiul Mihaelei Rădulescu, Ayan, înainte de a-și pierde viața

„Tatăl meu a murit cu mine de mână. N-a mai murit până acum lângă mine nimeni, nimeni. A fost un moment care m-a afectat foarte mult si care continua sa ma urmareasca pentru ca a fost o trecere foarte rapida de la tatal meu cel sportiv si bine facut la un om redus la 45 de kg, macinat de un cancer generalizat, care s-a stins tinandu-ma de mana. N-am putut sa zac intr-o stare de doliu vizibila, adica sa fiu mereu in acord cu ceea ce simteam pe dinauntru. Cred ca m-a ajutat putin si faptul ca a trebuit sa ma intorc la munca, a trebuit sa zambesc din nou si sa ma port ca un om caruia nu i s-a intamplat ceva atat de sfasietor. Mai mult, stiind ca eu sunt stanca in familia mea, a trebuit sa fiu asa si pentru ceilalti, pentru mama si fratele meu, care e mult mai sensibil decat mine. M-am trezit iar in situatia de a fi cea care ii mobilizeaza pe toti, care trece mai usor peste moment, chiar daca ma doare tare”, a marturisit Mihaela Radulescu pentru revista Elle.

În urmă cu câțiva ani, Mihaela Rădulescu dezvăluia că tatăl ei a fost un părinte sever, dar că îl iubea foarte mult pentru acest lucru. „Tata a fost singurul care se mai împotrivea acestui răsfăţ general. Fiind un tip foarte sportiv, dorea să ne crească şi pe noi în acelaşi spirit, lucru care m-a ajutat extraordinar. În plină iarnă, pe gerurile cele mai crâncene, tata ne scotea, pe mine şi pe frate-miu, să alergăm în picioarele goale prin zapadă. Moment în care toate bunicile şi străbunicile leşinau”, a spus ea pentru Formula AS.

Citește și Dani Oţil nu a uitat-o pe Mihaela Rădulescu. A spus asta, public, despre fosta lui iubită

Părinții Mihaelei Rădulescu au fost arbitri de raliu, așa că viața ei a fost mereu despre curse și raliuri. „La 16 ani am condus prima dată, Dacia familiei, într-o pădure, pe un drum neasfaltat – tocmai participasem la un raliu tehnico-aplicativ, la Tg. Mureș, în calitate de copilot, iar pilotul era … mama. Am petrecut mult timp pe la raliuri, pe margine, pentru că a fost o vreme când ambii mei părinți erau arbitri oficiali și mă luau cu ei. Tata a organizat câteva ediții ale raliului „Ceahlăul”, asta după ce au interzis denumirea lui inițială de „Raliul Mănăstirilor” (pe macadam și asfalt). Îmi plăceau mașinile și abia așteptam să iau carnetul. Cred ca cel mai în detaliu îmi amintesc mașina bunicului meu, când eram mică, o Pobeda uriașă, care era senzația orașului Piatra Neamț”, povestea Mihaela cu ceva timp în urmă, potrivit Eva.