DULCEAŢĂ DE VIŞINE: Secrete de la bunica pentru un desert perfect

Mai mulți meșteșugari și producători autohtoni de alimente din zona Ardealului și-au expus, în perioada 3-5 iulie produsele în cadrul unui târg organizat de Asociația ‘Produs de Cluj’ în parteneriat cu Primăria Oradea și Consiliul Local Oradea, în parcul 1 Decembrie, din centrul municipiului.

‘Prima condiție este ca fructele să fie sănătoase. Vișinele, după ce le scoatem sâmburii, vor lăsa o zeamă. Le punem la foc, până ce încep să clocotească, după care le dăm la o parte, le lăsăm să se mai răcorească și se strecoară. Zeama se folosește pentru sirop, calculând la un litru de zeamă un kilogram de zahăr. Cu miere nu este recomandat pentru că se cristalizează sau fermentează. Siropul cu zahăr se pune în sticle și apoi la sterilizat. Vișinele strecurate, se cântăresc și socotim la fiecare kilogram câte 800 — 900 grame de zahăr, în funcție de cât de acre sunt vișinele. Punem vișinele la fiert și le lăsăm să scadă bine, bine. Când vedeți că are o consistență mai groasă, puneți zahărul și mai fierbeți 15-20 de minute’, relatează Elisabeta Rus.

Producătoarea de dulcețuri subliniază că, de la bun început, niciun fruct să nu fie pus la fiert cu zahăr pentru că își pierde culoarea.

‘Orice fruct să-l fierbeți fără zahăr. Un semn al consistenței și al momentului în care trebuie să adăugăm zahărul — se observă bine mai ales într-o cratiță lată — este când trageți cu lingura și rămâne ca o vale în care se vede fundul vasului. Deja este suficient de groasă compoziția și după ce ați pus zahărul, nu fierbeți mai mult de 15-20 de minute, amestecând continuu. Să vedeți ce frumoase rămân vișinele, o culoare vie, nu devin maro. Dacă fierbeți de la început cu zahăr, și poate greșiți și fierbeți prea mult, atunci se poate carameliza și se întărește în borcan de nu se mai poate scoate’, precizează ea.

Alte articole

Cât zahăr se pune la dulceață și cât se pune la gem. Care este diferența între cele două bunătăți

Dulceață de vișine după rețeta bunicii. Gustul dulce-acrișor care îți aduce aminte de copilărie

La dulcețurile făcute în mod tradițional, conservant nu se pune deloc.

Lăsați vasul pe foc la o flacără foarte mică și începeți să puneți în borcane. Borcanele trebuie să fie spălate și uscate în cuptor, pentru că vor crăpa punând dulceața fierbinte dacă sunt reci. Cu o mănușă de silicon, țineți fiecare borcan. Și capacele trebuie să fie uscate, spălate cu apă cât se poate de fierbinte, ele se usucă dacă le pregătiți mai devreme. Să nu fie nimic ud, nici borcanul nici capacele. După ce ați umplut borcanul, nu de tot, până la marginea unde se îngustează, puneți capacul și răsturnați borcanul cu gura în jos. Să stea așa cam zece minute fiecare. Apoi le întoarceți. Nu se pun la dunstulit, la sterilizat. Ar fi bine să le etichetați, ca să știți anul în care le-ați făcut pentru că rezistă destul de mult timp.

‘Secretul — pe care l-am învățat de la mama mea — este să fie fructele sănătoase și să se lucreze curat și uscat. Etichetă, eu am pus și când nu eram producătoare. Mi-era așa de drag, era o relaxare să scriu luna și anul. Scriam ce conține, desenam fructul. Sunt și etichete autocolante și se pot face și pe calculator’,mărturisește Elisabeta Rus.

Femeia este specialistă nu numai în dulcețuri, oferta ei, în cadrul târgului cuprinzând siropuri din flori de soc, salcâm, cimbrișor, lavandă sau chiar mentă.

„În primul rând, florile trebuie macerate la rece în apă. Ca regulă, la fiecare kilogram de apă se pune unul de zahăr. Se pun la macerat cu jumătate din cantitatea de zahăr în apa necesară și se țin cel puțin cinci-șase zile la macerat ca să își primească aciditatea, dar se poate adăuga și lămâie. După șase zile, se scurge, se adaugă diferența de zahăr, se amestecă la rece până se topește zahărul. Se pune în sticle și la sterilizat normal, ca acasă. De la primul clocot, se ține 15-20 de minute, în funcție de cât de mari sunt sticlele. Pentru socată, ca să iasă bună la gust, să nu fie amăruie, trebuie îndepărtată partea verde de la floare, codițele, tijele, ca să rămână doar florile. Dacă vreți să puneți lămâie, eu recomand să radeți lămâia, așa încât să puneți doar coaja galbenă, deoarece partea albă e amară. Dacă nu-i destul de acru, mai puneți lămâie atunci când puneți diferența de zahăr. Dar lămâie, nu sare de lămâie, dacă vreți ceva natural. Și cu orice floare așa se procedează. Chiar și cu lavanda. Care are un gust puțin amărui. Eu am făcut și o bem seara, cu un pahar de apă, pentru că ne odihnim mai bine’, spune producătoarea.

La compoturi, Elisabeta Rus ne spune metoda personală.

‘Eu pun fructele în borcan, de obicei până la jumătate, pentru că ne place să bem zeama de pe ele, apoi pun cinci linguri de zahăr și câte o cuișoară. Adaug apă până la gulerul borcanului, pun capacul și sterilizez. Dar pe ele le las cam 30 de minute. De obicei, când se vede că au crăpat, este gata. La pere, ca să rămână albe, le curăț, le pun în apă cu sare de lâmâie până le decojesc pe toate, ca să nu se înnegrească prin oxidare, apoi le așez în borcane. Tot cu un fir de cuișoare. Pentru că le dă o aromă deosebită. La gutui, pun foarte puțin scorțișoară. La fructele dulci, nu e nevoie să punem cinci linguri de zahăr, se poate și mai puțin, după gust’ ne-a mai spus Elisabeta Rus.