„Dunărea putea fi trecută cu piciorul, iar Rinul a secat”, încălzirea climatică de acum este infimă pe lângă arşiţele de altădată. Istoricul celor mai caniculare veri din ultimii 700 de ani

Mărturiile scrise rămase de la cronicarii Evului Mediu aruncă în aer orice statistică meteorologică alarmistă a vremurilor actuale şi chiar dacă nu avem măsurători ale temperaturii aerului de acum 700 de ani, relatările despre secete şi pârjol ţin loc de cifre. În urmă cu 170 de ani, cotidianul The Observer făcea o centralizare a celor mai fierbinţi veri din istorie, redactorii fiind probabil exasperaţi de încălzirea climatică, tradusă în valul neaşteptat de căldură pe care trebuiau să-l suporte. Vorbim de ediţia din 18 iulie 1852, perioadă care coincide cu finalul Micii Glaciaţiuni, care s-a încheiat chiar în jurul perioadei respective, aproximativ la jumătatea secolului al XIX-lea. Până atunci oamenii fuseseră obişnuiţi cu ierni foarte friguroase, iar ghețarii din Alpii elvețieni au avansat până la punctul în care întregi sate au fost distruse.

Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a organiza târguri pe gheață. În Etiopia și în Mauritania, zăpada permanentă se găsea la nivele de altitudine mult sub cele la care se găsește astăzi. Timbuktu, un important oraș de pe ruta trans-sahariană, a fost inundat de fluviul Niger de cel puțin 13 ori. Şi, dintr-o dată, toate acestea s-au schimbat, iar temperaturile au început să devină mai ridicate de la an la an.

Convinşi, ca şi acum că omenirea se îndreaptă spre o catastrofă climatică, jurnaliştii au apelat atunci la arhive, pentru a vedea dacă aşa ceva s-a mai întâmplat vreodată în istorie. Iar surpriza le-a depăşit aşteptările.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Căldura excesivă pe care trebuie să o suportăm în prezent (scrie un ziar parizian), ne-a stârnit interesul să căutăm cele mai caniculare veri din istorie”, scrie publicaţia. Fiind vorba despre o analiză pariziană, este firesc ca atenţia să fi fost concentrată asupra Franţei, dar ea dă totuşi măsura arşiţelor suportate de toţi locuitorii continentului european.

Alte articole

Crin Antonescu, despre posibilitatea ca Eugen Tomac să fie premier: ”Este un politician pur sânge, nu un tehnocrat”

Horoscopul iubirii pentru iunie 2026. Venus și Jupiter răstoarnă destinele sentimentale! Zodiile care trăiesc o iubire nebună

Citeşte şi România a înregistrat cel mai lung val de caniculă din istorie. 15 zile la rând temperaturile au trecut de 35 de grade Celsius

„În 1132 pământul s-a deschis, iar râurile şi izvoarele din Alsacia au dispărut. Rinul a secat. În 1152, canicula a fost atât de mare, încât puteai chiar găti ouă afară, în nisip. în 1160, în Bătălia de la Bela, un mare număr de soldaţi au murit din cauza căldurii. În 1276 şi 1277, în Franţa a fost o secetă atât de mare, încât iarba pentru vite şi ovăzul nu au crescut, fiind pârjolite de arşiţă.

În 1303 şi 1304, Sena, Loara, Rinul şi Dunărea puteau fi trecute cu piciorul. în 1393 şi 1394, un număr mare de animale au murit, iar recoltele s-au uscat din cauza secetei. În 1440 căldura a fost excesivă. În 1538, 1539, 1540, 1541, râurile aproape că au secat. În 1556 a fost o mare secetă în întreaga Europă. În 1615 şi 1616 căldura a fost de nesuportat în Franţa, Italia şi Olanda. În 1646 au fost nu mai puţin de 58 de zile consecutive de căldură excesivă. 1678 a fost, de asemenea, un an extrem de călduros şi la fel s-a întâmplat şi cu primii trei ani din secolul al XVIII-lea. În 1718 nu căzut niciun strop de ploaie între lunile aprilie şi octombrie. Recoltele pur şi simplu au ars, iar râurile au secat. Teatrele din Franţa s-au închis prin decret, termometrele indicând adesea temperaturi de 45 de grade Celsius. În grădinile irigate, arbori fructiferi au înflorit în acel sezon de două ori.

În 1723 şi 1724 căldura a fost, de asemenea, insuportabilă. Vara lui 1746 a fost atât de caniculară şi atât de secetoasă încât recoltele pur şi simplu s-au calcinat pe câmp, pentru că timp de mai multe luni nu a plouat deloc. În 1748, 1754, 1769, 1767, 1778 şi 1788, căldura a fost extremă. În 1811, anul marii comete, vara a fost fierbinte, iar în 1818 teatrele pariziene au rămas închise aproape o lună din cauza caniculei, temperaturile ajungând până la 43,3 grade Celsius. În 1835 Sena aproape că a secat”. Astfel, călduri inimaginabile s-au abătut cel puţin asupra Europei în ultimul mileniu, iar a-ţi imagina astăzi că Dunărea ar seca, aşa cum s-a întâmplat în 1303 şi 1304, necesită un mare efort.

Citeşte şi Imaginile groazei, mii de animale ucise de secetă în Kazahstan. Vitele nu mai au furaje, proprietarii le dau să mănânce carton umed

Mai mult decât atât, deşi nu există cronici istorice certe, trebuie subliniată şi aşa-numita „Perioadă caldă medievală”, situată de specialiștii climatologi aproximativ între anii 950 – 1250, sau chiar 800 – 1300, când Pământul a trecut printr-o încălzire accentuată, iar temperatura medie globală a fost cu până la 3 °C mai mare decât în prezent. De altfel, aceea a fost perioada în care vikingii au explorat țărmurile arctice și au stabilit colonii în Islanda (874), sudul Groenlandei (980-990, Erik cel Roșu) și estul Americii de Nord (Leif Eriksson, cca. 1000). Groenlanda era în întregime verde, nu înghețată, ca acum, iar la cercul polar se făcea agricultură.