Decesul lui Nexhmije Hoxha, în apartamentul său modest de la periferia Tiranei, a fost confirmat pentru AFP de nepoata ei, contactată telefonic.

Pentru mulţi, soţia liderului comunist albanez era „Femeia diavolului”, titlul unei cărţi de Fahri Balliu (tradus în română prin „Sinistra doamnă”). În prefaţa la această carte, scriitorul Ismail Kadare o descrie drept „cea mai josnică dintre toate, cea mai perversă” dintre soţiile de dictatori.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

VIDEO 130 de ani de istorie au fost îngenuncheați. Morișca ...

Reacția incredibilă a unei cliente supărate pentru că nu ...

Însă prietena ei Vito Kapo – la rândul ei fost ministru al industriei uşoare din Albania comunistă şi soţia unui fost membru al Politburo al Partidului Muncii din Albania, Hysni Kapo – o descria drept „o femeie foarte sensibilă, o mamă şi o soţie exemplară, întotdeauna alături de Enver Hoxha„.

Într-un interviu acordat în 2008 pentru AFP, Nexhmije Hoxha nu a exprimat nici cel mai mic regret cu privire la crimele soţului său.

„De ce să cer scuze? Nu regret nimic şi nu mă simt vinovată de nimic. Nu am făcut decât să respectăm legile în vigoare atunci”, a spus ea, la aproape un sfert de secol după decesul lui Enver Hoxha în 1985. „Încrederea mea în idealul comunist nu va muri niciodată„, a adăugat Nexhmije Hoxha.

Potrivit fostului premier albanez Sali Berisha, ea „a condus Albania cu mult înainte de decesul soţului său, care suferea de grave probleme de sănătate„.

După prăbuşirea comunismului, Nexhmije Hoxha a fost condamnată în 1993 pentru abuz de putere şi deturnare de fonduri la nouă ani de închisoare, din care a ispăşit doar cinci.

În timpul regimului comunist din Albania (1945-1991), 450 de femei şi 5.577 de bărbaţi au fost împuşcaţi, peste 26.000 de persoane au fost plasate în detenţie, 32.000 au fost deportate, 77.000 au murit în lagăre de muncă. Regimul comunist albanez a distrus moschei şi biserici, a interzis religia, închizându-i ca într-o puşcărie pe cei trei milioane de locuitori.

Însă pentru Nexhmije Hoxha, soţul său „nu a fost un dictator, ci un conducător ideal, care a ştiut să-şi apere ţara de duşmanii interni şi externi ce ameninţau existenţa Albaniei„.