Elena, o tânără regizoare adoptată în Italia, a aflat că e româncă și și-a transformat povestea de viață impresionantă într-un film. Momentul reuniunii cu familia a fost ecranizat

Elena Rebeca Carini are o poveste cu totul special. Regizoarea s-a născut în România, însă până la vârsta de 8 ani nu a știut care sunt originile ei, căci a fost adoptată de o familie din Italia când era foarte mică. La vârsta de 8 ani ea a aflat adevărul, lucru care nu a supărat-o, ci a fascinat-o. Fetița a început să viseze la plaiurile de origine, iar după ce și-a întâlnit unul dintre frații biologici, adoptat în Belgia, aceasta a decis să făcă un film. Tânăra regizoare a pornit demersuri pentru o peliculă a propriei regăsiri. „The land you belong”, road movie-ul său existențial, a fost premiat recent cu TOP DOC Award – The Beauty of Documentary la Biografilm Italia.

Citește și: Elena Merișoreanu a devenit străbunică. Artista a oferit primele detalii despre nepoțelul ei: „E primul, Doamne ajută să fie sănătos!”

Regizoarea în vârstă de 31 de ani, născută la București și crescută la Piacenza alături de familia adoptivă, a realizat filmul „The land you belong”, în care este surpinsă călătoria acesteia alături de fratele biologic redescoperit. Aceștia pornesc într-o „aventură” inertioară, care a ajutat-o să găsească răspunsuri la întrebările sale existențiale.

Ljubljana, Ptuj, Siofok, Sibiu, Poenari, București: acestea sunt etapele călătoriei întreprinse de Elena Rebeca Carini, 31 de ani, din Piacenza, pentru a se reconecta cu originile sale românești.

Alte articole

Loredana Groza, rol secundar în pelicula „Cine nu e gata”. Cântăreața a impresionat pe toată lumea: „Am fost total impresionat de nivelul ei de profesionalism”

Doliu în lumea filmului. Un actor s-a stins din viață la vârsta de numai 46 de ani. Jucase în rolul vieții lui anul acesta

Adoptată când avea doar 6 luni, ea a devenit conștientă de acest lucru la 8 ani, în urma unei teme de clasă: „profesoara ne-a cerut să spunem într-un eseu ce simțeau mamele noastre în timp ce ne purtau în brațe. Cu acea ocazie, părinții mei mi-au spus adevărul. Nu a fost traumatizant, ideea unui altundeva misterios m-a fascinat și am început să am fantezii despre originile mele’, își amintește ea, potrivit iodonna.it.

După ce a fost contactată pe Facebook de o fată care i-a spus că este sora ei biologică, mereu susținută de părinți, a început să scotocească prin documente pentru a reconstitui imaginea familiei sale biologice. Printre aceste certificate a găsit numele fratelui ei biologic, Gerard, – în prezent muzician în Belgia, unde locuiește cu familia sa adoptivă. Acesta a devenit tovarășul ei de călătorie.

„De ani de zile, mă gândeam să fac un docufilm care să răspundă la întrebarea „cine sunt” și întotdeauna am crezut că formatul cel mai potrivit este road movie-ul. Mi-a plăcut ideea de a reface drumul pe care părinții mei l-au făcut cu mașina pentru a mă lua de la București. Îmi amintesc că mi-au spus că au auzit zgomotul bombelor pe drum, în acea perioadă începea războiul civil. M-am întrebat ce auzisem, 30 de ani mai târziu”.

În ciuda numeroaselor incertitudini și a fricii de a trăi timp de aproximativ 20 de zile, cu camera de filmat mereu îndreptată spre ea, în spațiul restrâns al mașinii, alături de bărbatul care până de curând era doar un străin, a întreprins călătoria introspectivă în căutarea identității sale.

S-au înțeles imediat, dar nu a fost un joc de noroc, trebuiau să găsească o cale de a se conecta.

„Ne-am oprit și la nașa lui Gerard, realizatoarea TV a emisiunii românești în care fratele meu, ca mulți alți copii, își putea alege familia căreia îi va fi încredințat. La acea vreme, pentru a încuraja creșterea demografică a țării, președintele Ceaușescu promulgase legi pro-viață care ofereau stimulente pentru femeile care făceau copii și apoi, de multe ori, nu reușeau să îi întrețină. Poate din cauza contextului istoric care a aruncat România în sărăcie absolută, am fost abandonată într-un orfelinat’, spune ea.

Să intre pe ușa casei mamei sale biologice nu a fost deloc ușor: dincolo de acea ușă, Elena Rebeca Carini, copleșită de emoții contradictorii, a găsit o lume neașteptat de diferită, privirea unei femei cu inima grea.

„Mi-era teamă să nu fiu acceptată sau să fiu inclusă într-un nucleu din care, de fapt, nu făceam parte. Neîncrederea inițială, cu timpul, s-a transformat în susținere. Chiar și la distanță, familia mea biologică susține acest proiect al meu”, spune ea.

Pământul din care faci parte i-a permis să se întâlnească mai presus de toate cu ea însăși, acea parte rămasă în România pe care a decis să o facă să coexiste în viața ei, ferindu-se de orice categorisire.

„Aș fi putut decide să rup legăturile cu trecutul sau să nu le caut deloc, dar în schimb am preferat să le unesc pe Elena și Rebeca, Italia și România. Mă numesc copil unic cu cinci frați, cu certitudinea că există multe aspecte ale noastre pe care nu le cunoaștem. Odată cu această călătorie, am conștientizat că, dacă aș fi crescut acolo, poate că ar fi fost mai dificil să urmez calea cea bună. Cu toții ar trebui să fim un pic mai conștienți de alternativele pe care nu le-am experimentat”, conchide ea, mândră de drumul parcurs pentru a acoperi distanța care, timp de 30 de ani, a ținut-o separată de jumătatea ei complementară.

Citește și: Elena Chiriac, surprinsă în ipostaze incendiare cu fiul celebrei Madonna. Primele declaraţii ale finalistei de la Survivor România