EXCLUSIV Codrin Ştefănescu, prima apariţie după ce a fost diagnosticat cu cancer de colon: „Cancerul nu-l facem de la ce mâncăm, organismul se obişnuieşte cu chimicalele. De la stres îl facem. Stresul trebuie descărcat, altfel te îmbolnăveşti”

La aproape un an jumate de când a luat decizia să se retragă, nemaifiind văzut deloc în spaţiul public, Codrin Ştefănescu a deschis larg uşa casei sale televiziunii România TV şi a acceptat ca, în prag de mare sărbătoare, să vorbească despre calvarul prin care a trecut în acest răstimp, după ce, aşa cum s-a speculat, a fost diagnosticat cu cancer de colon.

A fost o încercare foarte grea. Nu am mai avut niciun fel de contact, a trebuit să mă concentrez strict pe această nenorocire, pe bătălia dintre a fi si a nu fi.

Eu am plecat în această bătălie cu cancerul pesimist. Am plecat cu sanse minime. Cand am aflat verdictul, mi-am dat seama ca nu am nicio sansa, zero sanse. Dar iată, sunt viu, inca nu total refacut, mai am câteva luni să iau vitamine.

Simptomele

Am inceput sa slabesc foarte mult. Mi-am făcut ziua de naştere împreună cu Anamaria Prodan. Suntem nascuti la o zi distanta. Şi am avut invitati. Mi s-a facut rau in timpul acestei petreceri si am rugat-o pe Anamaria sa imi tina locul si sa faca sa nu se observe ca eu am plecat.

Am plecat si m-am dus direct la spital. La 12 noaptea, cand s-a cantat la multi ani, eu eram deja in primele analize. M-au tinut pana la 5 dimineata.

Primul verdict a venit a doua zi. Medicii au văzut clar ce mi se intampla, am facut un set de analize, am inceput sa imi pierd pofta de mâncare, cheful de viata. Dar norocul a fost că am descoperit la timp. A fost cea mai grea batalie.

Vreau sa ii spun Monicăi Pop că am plecat pesimist, nu am plecat încrezător când am plecat să îmi fac toate analizele recomandate de medici. Am plecat cu ideea ca este cam final.

Cele 3 elemente care l-au ajutat pe Codrin Ştefănescu să câştige lupta cu boala

Vreau sa spun un lucru pentru toată lumea. Sunt 3 elemente care te ajută să învingi, ce spunea Monica Pop: să pleci optimist, să fii hotărât să lupţi, iar când te rogi, eu m-am rugat pentru mine: Dă-mi, Doamne, mie energie şi fă-mă bine, dă-mi, Doamne, o amânare că am nişte copii, îmi mai trebuie puţin timp.

Toţi medicii spuneau ca sunt sub control, că trebuie sa fiu optimsit, tehnologia iti permite, daca pleci optimist cu dorinta de a lupta si daca ai incredere in ingerul tau pazitor, spui: Doamne, mi-ai dat aceasta incercare, o sa lupt. Daca toate astea ti le asumi, tehnologia te ajută!

Eu am plecat cu testament, am chemat avocatul si am stabilit pentru copii ce trebuie sa faca, am facut tot, detalii cu totul cum mi-a lasat mie tata, bileţele pentru fiecare lucru. Eu, când am lăsat astea, eram predat.

Aici nu e o batalie politica, cu oameni fara caracter, este o bătălie clară în care ştii că nu ai decât 2 variante, invingi sau mori. Eu nu am crezut ca moartea poate fi simtita. Pe doamna cu coasa o simti. La inceputul bolii, aveam vaga impresie ca ma pandeste, cu cat am evoluat am inceput sa simt ca este prezenta noaptea, ca este in incapere.

Moartea nu este cruda si urata, este dulce şi iti da de inteles ca pasul ăsta nu este o grozavie. Daca nu cedezi, invingi. Este ceva psihologic, de aia unii, după tratament, au intrat in activitatea normala ignorand boala.

Victoria asupra bolii

Mi s-a intamplat ceva inimaginabil. A venit perioada cand eram hranit prin tuburi si medicii nu erau ingrijorati, mi-au spus ca este o chestie normala, că dupa tratament trebuie sa se regleze organismul. Eu, dupa 30 si ceva de ani în politica, mi-am dat seama ca isi fac meseria la maximum, dar imi ascund o parte de adevar.

În a treia zi, am avut un gand. Totusi, nu poţi sa te predai chiar asa, Codrine, nu poti stai in pat intins si astepti sa… Şi mi-am propus sa lupt, m-am ridicat din pat aproape sa lesin, nu am apasat pe niciun buton, m-am dat jos si aveam langa pat 2 gantere sa fac miscare.

Nu te mai gandesti la absolut nimic, trebuie sa faci activitate, să faci sport, orice, chiar dacă iti este rau. Am făcut sport pana cand organismul mi-a dat accept si am facut bine. Nebunie! Am deschis o sticla de vin rosu, am baut vin rosu 2-3 pahare ca sa incep sa ma lupt.

Am facut sport, am mai baut un pahar de vin, am inceput sa vad ca dorinta asta a inceput sa creasca in mine. A doua oara am lesinat cu ganterele in mana, le-am aruncat si m-am lovit cu genunchiul de coltul mesei, durerea a fost acuta. Atât de mare a fost incat organismul meu a uitat de moarte si s-a concentrat si a doua zi am inceput sa mananc.

Faptul ca lovitura a fost atat de dureroasa, orice miscare o fac o simt pana in creier, imi vine sa imi tai piciorul, nu, ca acum esti concentrat la altceva.

Şi atunci de abia am inteles, şi nu doar Monica Pop mi-a zis, trebuie sa pleci optimist că există rezolvare. Am inceput sa mananc, sa cresc, sa revin la normal, tratamentele au inceput sa aiba efect, sa imi vad de treaba, sa imi vad copilul atunci.

Mi-au zis doctorii: te concentrezi, nu mai faci nimic, daca mori, stii ca toata lumea e in regula. Copiii tai sunt linistiţi. Le-am scris câte o scrisoare fiecăruia. Şi mi-au zis doctorii: te concentrezi fiind activ. Mi-au zis ei niste lucruri, am inchis telefonul, tableta. Dar când am început sa imi revin si am deschis televizorul, am început iar să mă enervez.

Intrasem in normal si am trecut de marele foc, dar finala a fost cea mai cumplita batalie, insa m-a convins de nişte lucruri importante. Ca mintea noastra are puteri nebunauite, că exista un inger pazitor si când te rogi, trebuie să i te rogi fara sa ii ceri, îi ceri doar un ragaz.

Stresul, la baza oricărei forme de cancer

Absolut toţi medicii mi-au spus că boala este pe stres. Stresul iti distruge imunitatea. Hai sa luam exemplul unui om de la tara. Ce face el: se duce la camp sa munceasca, mananca sanatos, ce stres are el in viata? Când i se naste un copil, când îi moare cineva, da? Cand i se insoara fata si baiatul. Şi dacă iei viaţa unui om simplu, are 10 puncte – 11 puncte de stres, ca şi cum ar lua o pastilă.

Pai eu în politică am avut 10- 20 de puncte de stres într-o ora: injuraturi, atacuri, prin instanţe, intervenţii in strainatate, să faci faţă… tot stresul ăsta este într-o singură zi. Boala asta este declanşată de stres.

Medicii recunosc ca aceste celule le avem cu toţi, dar nu se declansează decât când esti cu imunitatea scăzuta. Stresul roade şi la un moment dat imunitatea scade si te ataca pe unde poate.

Sistemul digestiv este cel mai uşor de stresat, ca sa zic asa. Sunt multi care au anxietate, depresie, de acolo porneste tot. 91% dintre cei care se imbolnăvesc de boala secolului, inclusiv în rapoarte oficiale se spune asta, se îmbolnăvesc din cauza stresului.

Eu nu credeam in chestia asta pâna nu am intalnit un medic la pensie de la Spitalul Militar. Îmi este prieten de 30 şi ceva de ani. Şi m-a întrebat: tu de câte ori ai râs în anii ăştia? Nu că râzi de glume politice, râs înseamnă câţiva prieteni cu care sa stai seara, să bei un pahar de vin, să faceti glume deochiate cu sotiile, glume simple. De cate ori te-ai intalnit cu prieteni sinceri, nu cu din ăia cu care te prefaci ca eşti in regula… cu prietenii tai din facultate, din liceu? Stresul se descarcă prin relaţii foarte bune în familie, cu apropiaţii. Tu u ai făcut-o, nu ai escărcat acest stres.

Cum i s-a schimbat viaţa lui Codrin Ştefănescu după ce a scăpat de cancer

Acum fac lucuri pe care înainte nu le făceam. Au fost foarte uimiti cei din jur. Şi fata mea, care este la casa ei, vin si cuscrii la mine. Mi se spune: pai, cum asa, tu ai fost un om rece, cu prietenii, cu familia? Mi-am schimbat vizibil stilul de a aborda viata!

În momentele alea, ai regrete pentru lucuri pe care nu le-ai facut şi pentru lucruri pe care le-ai făcut. Regretele te sufoca, depinde cum le iei, regreti că  nu ai actionat in anumita circumstante. Eu am avut regretul ca am promovat oameni care s-au dovedit a fi canalii si au ajuns la vârful statului.

Corpul slăbeşte când esti slăbit psihic, cand ai regrete te încarci si mai mult, că nu am făcut aia, că nu am făcut ailaltă. Cel mai mult am regretat că nu am dedicat mai mult timp familiei, copiilor.

Tratamentele înseamnă 90%, 10% e ce ai în minte. Avem tehnologie in Romania si avem medici fabulosi. Eu am fost trimis de medici din afară la medici din Romania. Spre exemplu, Beuran. M-am dus si la Viena, mi-au spus: Aveti in Romania unii dintre marii chirurgi care scriu anual in reviste internationale pe care noi le invatam si incercam să le punem in practica.

Cancerul apare mai mult ca urmare a stresului decât a alimentaţiei proaste

Alimentele pe care le consumăm au chimicale, dar organismul se adaptează. Nu de aici vine boala secolului, ci de la stres, frustrari, lipsa de timp, rutina, fac o ora pe drum ca sa merg să muncesc 8 ore, sa ma intorc sa fac cumparaturile, preturile au crescut cu 5% fata de ieri. Vin facturile, nu am cu ce plăti, pun taxe, taxa pe apartament s-a triplat, parcarea nu mai este a mea, toate chestiile astea, in fiecare zi, se acumuleaza.

Şi-a pus la punct înmormântarea în cel mai mic detaliu

Am spus că indiferent cum voi arăta, era clar că voi fi doar piele şi os, sa fiu inmormanatat in cavou unde este mama, tata nu vreau sa fiu incinerat, sa mi se arunce cenusa pe bucegi sau in Marea Neagră. Şi am mai cerut un singur lucru şi aşa am lăsat în testament: lăutari. Melodia care să mi se cante imediat dupa slujba, înainte să mă bage în groapă, să fie Deschide, gropare, mormantul si am dat si numele lautarului care trebuie să vină. Am plecat foarte pesimist.

Am luat în calcul absolut tot. Şoferul meu, eu nu am carnet sunt anti-şofat, imi este prieten din copilarie, lui i-am lasat ce trebuie sa faca. Am lasat totul acum plus niste scrisori personale pentru fiecare copil. Am lăsat scris că dacă nu înving în această bătălie vreau sa fiu inmormantat la Bellu, în cavoul familiei, în siciru cu capacul deschis indiferent cum o să arăt, ca sa vada lumea ca am luptat pana la capat.

Cand ai această boală, trebuie să te intalnesti cu prietenii, bei un vin, sa te uiti la filme, sa te intalșnesti cu familia si incepe sa se estompeze boala, sa te rogi daca ai aceasta credinta.