Andrei Ando a ținut să mulțumească persoanelor care l-au căutat în tot acest timp, care l-au susținut și încurajat în lupta împotriva coronavirusului.

”Sunt pacientul 102 vindecat la Arad de Covid-19. De fapt, între 102 și 105, nu știu exact, dar îmi place să cred că am fost în capul listei, la cât de nerăbdător am așteptat rezultatul. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere, pentru încurajări, pentru miile de mesaje (care continuă să curgă), pentru apelurile telefonice din aceste săptămâni. Nu am răspuns la toate, mai ales la telefon, pentru că nu m-am simțit în stare de conversații, nici măcar scurte” , povestește acesta. Andrei a avut momente în care a simțit că starea sa de sănătate se degradează, mai ales atunci când febra nu îi scădea, nici după 10 zile de tratament. ”Da, am avut emoții, am fost îngrijorat. Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare”, își începe Andrei Ando povestea. Bărbatul a avut o formă moderată a bolii și nu a fost necesară internarea la secția de Terapie Intensivă și a fost tratat timp de 14 zile cu medicamente extrem de puternice.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Citește și: Bilanţ CORONAVIRUS România: Număr aproape dublu de infectări faţă de ieri: 401 în ultimele 24 de ore, 11.036 de cazuri în total

„Am avut o formă moderată Covid-19, fără să fiu cuplat la oxigen. Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir și Norvir se administrează pacienților care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înțeleg că e o dinamică permanentă a medicației, că se experimentează formule noi mai ales la pacienții afectați sever” , povestește pacientul.

Cea mai mare frică a pacientului a fost să nu ajungă la Terapie Intensivă, deoarece rata de supraviețuire este sub 20%. Acesta susține că din interior, senzația este groaznică, fiind într-o stare psihică delicată.

”Cea mai mare spaimă a mea a fost să nu ajung la Terapie Intensivă. Acolo, rata de supraviețuire este sub 20%, și nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienților, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv și imprevizibil. Am citit știrile despre morțile frecvente, am văzut dezbaterile la televiziuni și, de fier să fi fost, tot te-ar fi îndoit infodemia violentă, relatările alarmiste, scandalurile permanente stârnite în jurul situației de la Arad. Din interior, lucrurile se văd diferit. Aștepți, stors de putere, ca medicamentele să își facă efectul. Ești într-o stare psihică delicată, orice creștere de puls sau scăderea cu o unitate a oxigenării plămânului ți se pare semn de sfârșit inevitabil, chiar dacă nu este așa. Și, da, uneori ești în pragul isteriei sau treci de el, te agiți, te panichezi. Nu te-ar consola nici o sută de medici la căpătâi, pentru că ai o tensiune interioară care îți strânge stomacul, îți întunecă rațiunea. Te simți suspendat între viață și moarte, chiar dacă nu ești așa… Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deși peste 90% dintre pacienți ajung acasă pe picioare, vindecați”, relatează Andrei Ando pe contul de Facebook.

Acesta a descris simptomele prin care a trecut, până să simtă o îmbunătățire a stării de sănătate. Mai exact, și-a pierdut mirosul și gustul, a avut febră mare și dureri muscalare puternice. A simțit o ameliorare după ce a luat hidroxiclorochină, un medicament controversat în tratamentul Covid-19.

”În primele cinci zile am urmat tratamentul cu Lopinavir (Kaletra), Hepiflor, vitamine și Paracetamol. Efectele adverse au apărut de la prima administrare: tulburări digestive, mialgie (dureri musculare). Mi-am pierdut total gustul și mirosul. Zilnic schimbam de patru ori pijamalele, uneori nu apucau să se zvânte pe măsură ce transpiram în ele. Am avut frisoane care mă țineau sub pătura pe care o simțeam ca pe o lespede de marmură deasupra mea. M-a îngrijorat o febră constantă, până în 38,3 (în majoritatea timpului 37,5-38 de grade Celsius, foarte rar peste 38). Kaletra mai are un efect advers delicat, la nivel intestinal. Se administrează după micul dejun și cină. La câteva minute de la administrare te lipești de vasul toaletei, apoi îl „vizitezi” frecvent, ceea ce nu e ușor, pentru că de la Kaletra simți o sfârșeală, o amețeală, te deplasezi greu și nesigur. Cel puțin în cazul meu, la alții poate acționa diferit. În ce privește mialgia, durerile au început inițial în zona șalelor, au coborât în fese, apoi în pulpe și în gambe. Dureri severe, de nu știi cum să te învârți în pat, cum să stai, să te ghemuiești, să te ridici, să te întorci pe spate sau pe burtă, să îți ridici picioarele pe perete, poate-poate sângele va oxigena mușchii încordați. Nu se compară cu o febră musculară, ci cu o senzație de strâns în menghină și smuls, și te chinuie mai ales noaptea, când totul se liniștește în jur” , povestește bărbatul.

”După cinci zile de Kaletra, febra nu a cedat, iar analizele de sânge au arătat o creștere a infecției în organism. Am trecut pe Plaquenilor și Norvir. A fost ca un miracol. De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de mușchi au dispărut ca luate cu mâna. Dar febra a continuat să persiste, îngrijorător. În plus, deja de la prima administrare a Plaquenilului pulsul a crescut la 115, de unde până atunci era 80-85. A crescut și tensiunea, și deși nu la valori îngrijorătoare pentru un medic, nu puteam să nu îmi fac o mie de scenarii despre asta. M-au chinuit mai mult gândurile decât efectele adverse ale medicamentului… Am rămas în continuare cu durerile de stomac, cu vertijul și cu o slăbiciune ca o sfârșeală, o epuizare care mă țintuia în pat, fără poftă de mâncare, fără chef de vorbă, apatic și îngrijorat. Am continuat să citesc știrile despre morțile subite, și recunosc că asta m-a afectat. Fiecare oscilație de tensiune, tuse, amețeală, am interpretat-o ca pe un semnal critic al organismului, chiar dacă nu era cazul… Am scăzut cinci kilograme în greutate”, mai spune Andrei Ando.

Andrei Ando s-a vindecat și a plecat din spital, însă stă retras o perioadă și se izolează de știri negative, în efortul de a-și recăpăta echilibrul.

„Revin la tratament. După al doilea calup de cinci zile, medicația a fost completată cu Azitromicină, pentru că febra nu a cedat, ci dimpotrivă, a continuat să crească încet, dar sigur. De la prima administrare a Azitromicinei, situația s-a normalizat. În următoarele cinci zile nu a mai revenit febra deloc, au revenit mirosul și gustul, tensiunea s-a reglat. Am recuperat și kilogramele pierdute (m-aș fi lepădat cu drag de ele, dacă e să fi ales o „victimă colaterală” a bolii…). Am fost declarat vindecat, pacientul 102. Cu o seară mai devreme, ultimul vindecat fusese pacientul 101. Repet, nerăbdarea mă face să cred că am fost primul după el, deși în ziua respectivă alți câțiva arădeni au fost declarați vindecați” , scrie bărbatul.

”Urmează câteva zile de liniște și izolare, vitamine, mâncare. În continuare răspund puțin la telefon. Evit știrile, emisiunile, comentariile despre boală pentru că oameni care nu au citit în viața lor o carte, care nu au avut decența să învețe să scrie corect în limba lor maternă se consideră experți avizați să își spună părerea și să tăvălească pe oricine i-ar corecta. Îmi doresc să mai păstrez distanța față de acea bulă a societatății plină de ură, de persiflare, de răutate, de contestare. Caut compania virtuală a oamenilor pozitivi, a celor reținuți, empatici și decenți. Vestea bună este că ei există, chiar dacă sunt mai puțin vocali și vizibili. Ce bine că sunt! Le sunt recunoscător tuturor pentru încurajări și pentru înțelegere” , povestește acesta. ”Criza aceasta, boala, sunt și o traumă, sunt și o oportunitate. Îți resetezi prioritățile, îți selectezi anturajul (cel virtual, pentru că de cel real te ține departe virusul), îți faci ordine în gânduri și activități. Totul va fi bine!”, își încheie scrisoarea Andrei Ando.