Fanteziile legislative ale aleşilor în 2011

Marii legislatori ai istoriei, de la Moise şi Licurg, trecând prin Justinian şi Napoleon, au emuli şi în zilele noastre în Daniel Oajdea sau Victor Socaciu.

Deputatul Daniel Oajdea vrea să pună capăt o dată pentru totdeauna disconfortului provocat de etichetele de la haine care irită pielea aşa că a depus un proiect prin care impunea producătorilor de haine să folosească pentru etichete materiale moi, plăcute tegumentului.

„Dacă eticheta unei cămăşi care intră în contact cu pielea nu e confecţionată dintr-un material moale, nu e finisată corectă, cu marginea ţesută, e tăiată la cald, zgârie! Acest lucru poate irita consumatorul chiar de la probarea produsului”, susţine Oajdea.

Însă Parlamentul a ignorat importanţa crucială a chestiunii respingând proiectul de lege.

Alte articole

Românii care pleacă cu mașina în anumite state pot avea probleme dacă nu au acest document asupra lor. Permisul auto obișnuit nu este suficient peste tot

La ce trebuie să fii atent când consulți eticheta alimentelor. Diferența dintre „termen-limită” și „data optimă de consum”

Deputatul PDL Cezar Preda caută soluţii pentru ca tânăra generaţie să nu fie coruptă de un stil de viaţă dedat viciului aşa că a cerut interzicerea accesului minorilor în baruri şi discoteci după ora 9 seara, în zilele de şcoală

„Suntem în prezenţa unui număr mare de minori care frecventează localurile publice în cursul nopţii, aceştia expunându-se astfel unui mod neadecvat de viaţă”, a motivat Preda.

Alţi doi deputaţi au pus gând rău alimentaţiei nesănătoase. Şi ce remediu este mai bun pentru limitarea consumului de alimente grase şi băuturi carbogazoase  dacă nu o fiscalitate descurajantă prin intermediul impunerii de accize la slănină sau la  cola! Şi de data asta, Parlamentul s-a dovedit insensibil la problemă, găsind că represaliile puse la cale împotriva gurmanzilor sunt disproporţionate.

Subiectul însă a găsit ecou chiar la fostul ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, care intenţiona să impună o taxare suplimentară pentru fast-fooduri. Proiectul a fost însă abandonat în urma remarcilor sarcastice venite din partea opiniei publice.

La capitolul „este interzis”, au mai fost depuse proiecte de lege care vizau vrăjitoria, clonarea sau schimbarea numelor străzilor. În schimb, deputatul PDL Silviu Prigoană a încercat să introducă prostituţia în legalitate, dar dintr-un considerent drag conducătorilor naţiei: ar aduce bani la buget.

Mai nou, Victor Socaciu a mers mai departe. El încearcă să interzică folosirea în reclame a colindelor vechi, a Ateneului sau a statuii lui Mihai Eminescu. El s-a ilustrat şi ca apărător al limbii române în faţa hoardelor invadatoare de neologisme atunci când a propus ca filmele să fie dublate, nu titrate astfel încât cuvintele din engleză să nu fie folosite frecvent în locul echivalentelor româneşti.

Unele idei ale parlamentarilor nu s-au concretizat în proiecte de lege, dar au generat campanii. Una dintre acestea este cea a deputatului Clement Negruţ, care a propus mutarea capitaleide la Bucureşti la Alba Iulia.

Chiar dacă toate aceste proiecte au fost respinse, efortul iniţiatorilor nu a fost în van atâta vreme cât unii dintre alegători nu se vor mai pripi să-i condamne pe parlamentarii care nu au avut niciun fel de iniţiativă legislativă. Poate că generaţiile viitoare le vor fi chiar recunoscătoare.