Socaciu revine: Fără Ateneul Român, statuia lui Eminescu şi colinde vechi în reclame

Conform iniţiativei, depuse în ultima zi a sesiunii parlamentare, spoturile publicitare difuzate de posturile de radio şi televiziune trebuie să nu folosească bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional, mobil sau imaterial, aşa cum sunt definite în Legea 182 din 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil şi în Legea 86 din 2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Iniţiativa legislativă a lui Socaciu vizează modificarea Legii audiovizualului, respectiv introducerea acestei condiţii între cele prevăzute la articolul 29 şi pe care trebuie să le respecte comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale.

În expunerea de motive, Victor Socaciu apreciază că elemente ale patrimoniului cultural sunt folosite în mod „abuziv” în spoturile publicitare, el dând drept exemplu clădirea Ateneului Român, statuia poetului Mihai Eminescu sau un vechi colind românesc. El susţine că interzicerea folosirii acestora în spoturile publicitare ar contribui la protejarea patrimoniului cultural naţional.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Conform legii 182 din 2000, patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.

Alte articole

Se schimbă legea! Tinerii sub 35 de ani vor plăti mai puțini bani la cumpărarea primei case

Proiect de lege pentru „concediu de refacere psihologică” în MAI și MApN. Măsura vizează o categorie de angajați care nu există

Legea 82 din 2008 defineşte patrimoniul cultural imaterial drept totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoştinţelor, abilităţilor – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora – pe care comunităţile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural.