FINALA LIGII EUROPA. Atletico Madrid şi Athletic Bilbao joacă în această seară pe National Arena

Numărătoarea inversă pentru marele meci de la Bucureşti de diseară a început. Finala Europa League dintre Atletico Madrid şi Atletic Bilbao este cel mai important eveniment sportiv din România, din ultimii 20 de ani. Suporterii spanioli au început încălzirea încă de asează în cluburile din Bucureşti. Îmbrăcaţi cu tricourile echipei favorite, au cântat, s-au distrat şi au făcut pronosticuri. Atmosfera a fost una de carnaval şi, până dimineaţă, nimeni nu s-a gândit la somn.

Mereu în umbra rivalei Real Madrid, Atletico a luptă de mai bine de 100 de ani să-şi sporească renumele în fotbalul mare. A reuşit într-o mare măsură în anii ’60-’70, când a jucat finala Ligii Campionilor şi a câştigat Cupa Cupelor, dar şi în ultimele sezoane, în 2010 cucerind trofeul Europa League.

Cum inimile microbiştilor din capitala Spaniei băteau în majoritate pentru Real, Atletico a fost de-a lungul istoriei ţinta a numeroase glume, iar una dintre porecle este Los Colchoneros (saltelele), deoarece dungile de pe tricoul lor semănău cu cele de pe saltelele demodate. Şi totuşi, dacă Real Madrid nu a mai câştigat de 10 ani un trofeu continental, Atletico se află deja aproape de cel de-al doilea, în trei sezoane.

Miercuri seara joacă finala Ligii Europa contra lui Athletic Bilbao şi ironia sorţii face ca însăşi gruparea madrilenă să fie fondată chiar de studenţii basci, în 1903, în amintirea grupării de acasă, ce fusese fondată în 1898. De aici şi apropierea de nume şi chiar de echipament. Istoria tricourilor este aceeaşi cu a celor de la Bilbao. Bascii au mers în Anglia, pentru a cumpăra tricourile lui Blackburn, nu au găsit, şi pentru a nu se întoarce cu mâna goală au cumpărat tricourile cu dungi alb-roşii ale lui Southampton. Madrilenii au rămas şi ei cu aceste tricouri, însă, spre deosebire de basci, au „împrumutat” de la Blackburn şorturile albastre.

Alte articole

Victor Ciutacu, după transferul lui Moldovan: „Spaniolii și-au luat, pe bani de semințe și salariu de debutant, un portar de rezervă titular la echipa lui națională”

Echipa a câştigat de nouă ori campionatului Spaniei, prima oară în 1940, când era antrenată de legendarul portar Ricardo Zamora. De asemenea, un antrenor intrat deja în istoria fotbalului, Helenio Herrera, a câştigat de două ori Primera Division (1950 şi 1951). Primul trofeu continental, Cupa Cupelor, l-au câştigat în 1962, după o finală cu Fiorentina, dar imediat după succes a urmat o criză financiară, care i-a forţat pe şefii lui Atletico să vândă stadionul Metropolitano.

În 1964 a fost instalat în funcţia de preşedinte Vicente Calderon, iar perioada de până în 1980, cât a stat acesta în funcţie, este denumită ca „anii de glorie” ai lui Atletico. Echipa a cucerit în aceşti 16 ani patru titluri de campioană a Spaniei, trei cupe ale Regelui, a jucat finala Cupei Campionilor şi a câştigat Cupa Intercontinentală. După 1987, când preşedinte a devenit Jesus Gil y Gil, clubul a intrat într-o perioadă convulsivă, cu suişuri şi coborâşuri. Echipa a câştigat Cupa Regelui (1990, 1991), dar a devenit un cimitir al antrenorilor, iar clubul se îndrepta vertiginos spre faliment. Cu toate acestea, în 1996 a fost realizată „dubla” campionat-cupă, dar suspendarea lui Gil şi anchetarea lui de către guvernul spaniol a dus la prăbuşirea lui Atletico.

Speranţele au renăscut în ultimii ani, o dată cu explozia lui Fernando Torres, vândut în 2007 la Liverpool, pentru aproape 40 de milioane de euro. Diego Forlan şi Kun Aguero au dus trofeul Ligii Europa la Madrid, în 2010, iar acum încearcă acelaşi lucru o altă vedetă, Radamel Falcao.

Citeşte şi istoria lui Athletic Bilbao, clubul care i-a inspirat pe fani să înfiinţeze pe Atletico Madrid:

FINALA LIGII EUROPA. Athletic Bilbao, clubul spaniol unde nu-i loc decât pentru spanioli