George Iacobescu, prinţul din imperiul financiar al Londrei, şeful peste faimosul district Canary Wharf. Singurul român înnobilat de Regina Marii Britanii cu titlul de Sir îşi spune povestea impresionantă

George Iacobescu nu numai că a scrie istorie în imperiul financiar londonez, dar el însuşi este o istorie. O istorie a două epoci şi a două lumi, reunită sub aceeaşi poveste fascinantă de viaţă. Are 76 de ani şi a fugit de represiunea comunistă pentru a-şi împlini destinul în străinătate, devenind directorul executiv al Grupului Canary Wharf, al doilea grup financiar din Londra. Este în topul celor mai bine plătiți manageri din Europa și are răspunderea celei mai mari investiții pentru reabilitare urbană de pe continent.

Şi da, i s-a aprins la propriu becul că locul lui nu era în România comunistă. „Cea mai tristă poveste a fost atunci când soacra mea a trebuit să fie supusă unei operaţii. A mers la spital şi i s-a spus că va fi operată, dar va trebui să aduceţi dumneavoastră un bec pentru masa de operaţie. Aşa că soacra mea a luat un bec de 40 watti din apartament, singurul pe care îl avea, lăsând astfel casa în întuneric, şi s-a dus la spital cu el. Doctorii au folosit becul pentru operatie şi când a fost externată din spital becul i-a fost returnat„, îşi aminteşte Sir George Iacobescu.

La vârsta de 30 de ani, în 1975 cu ajutorul unei mătuşi din Canada, care a plătit 5.000 pentru a-l ajuta să plece din România, a reuşit să emigreze la Montreal. Deşi căsătorit, soţiei sale, Gabriela, nu i-a fost permis să îl urmeze în Canada, cei doi reunindu-se doar după ce George Iacobescu a făcut greva foamei în semn de protest în faţa ONU, înaintea unei vizite a lui Nicolae Ceauşescu.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi Ultimul urmaş al lui Mihai Eminescu trăieşte la Paris şi scrie poezii în franceză

În plan profesional, primele sale proiecte majore pentru dezvoltatorul canadian Olympia & York — zgârie-norii din Chicago Olympia Center și vastul World Financial Center din New York — arată ca niște simple acte de încălzire pentru ceea ce a urmat când s-a mutat la Londra, în anii ’80.

Totul a început atunci când premierul de atunci al Marii Britanii, Margaret Thatcher, l-a sunat pe Paul Reichman şi i-a propus să construiască districtul Canary Wharf. Scepticismul său iniţial de a construi a fost cauzat de starea proastă în care se afla zona, care era practic o mlaştină. Din punct de vedere ingineresc, acest lucru a fost şi provocarea ce l-a făcut să se implice 100% în acest proiect, 90% din district urmând să fie construit pe apă, cu materiale transportate cu barjele pe Tamisa.

George Iacobescu a fost responsabil pentru ridicarea a 35 de clădiri în Canary Wharf prin care se numără sediile pentru HSBC, Citibank, Barclays, Clifford Chance, Morgan Stanley sau Thomson Reuters.

Canary Wharf este considerat ca fiind cel de-al doilea centru financiar din capitala Marii Britanii, după centrul financiar istoric „City” care s-a dezvoltat de-a lungul a 500 de ani. Ca volum al tranzacțiilor financiare, Canary Wharf a ajuns să dețină o treime din cel derulat în City, depășind însă volumul de tranzacții derulate în Frankfurt.

Citeşte şi Un bust al Regelui Mihai, dezvelit în curtea Ambasadei României de la Londra

„Este o siluetă avunculară, cu ochelari, care oferă bătăi prietenoase pe umăr și este extrem de politicos: îmi oferă chiar și un pahar de vodcă la prânz „să fiu o gazdă bună”, îmi zice. La Canary Wharf, el este un patriarh pe care şi cei mai modesti agenți de securitate îl abordează atunci când au probleme – „chiar dacă le spunem să nu facă”, spune un angajat senior”, se arăta într-un reportaj realizat de Evening Standard, acum câţiva ani. În schimb, când vine vorba de muncă, Iacobescu este exigent; o persoană din industrie care a lucrat cu el spune că pentru acesta „lucrurile trebuie să se întâmple foarte repede”.

Când nu lucrează, se „relaxează muncind mai puțin”, stând în grădina lui, ascultând jazz și pufăind din cele mai bune trabucuri cubaneze Cohiba Behike (700 de lire sterline pentru o cutie de 10, produse într-o mică fabrică din Havana). „Obișnuiau să facă trabucuri pentru ca Fidel Castro să le dea șefilor de guvern. Apoi și-au dat seama că este un produs atât de bun încât au început să-l exporte”, spune el amuzat.

Şi-a găsit timp şi să înființeze organizația de caritate Teach First, este custode al British Museum, iar în 2011 a devenit primul român înobilat de Regina Elisabeta a II-a cu titlul de Sir. Şi, cine ştie pentru câtă vreme, va rămâne şi singurul.