Gheorghe, românul care a ajuns să trăiască sub un pod în Italia, după ce a fost părăsit de soție: „Toți vorbesc, dar nimeni nu mă ajută”

De aproape doi ani și jumătate, Gheorghe trăiește sub podul autostrăzii Messina-Catania, la Alì Terme. Ajuns la 53 de ani, se confruntă cu singurătatea și lipsa unui acoperiș real deasupra capului.

„Toți vorbesc, dar nimeni nu mă ajută”, spune românul cu disperare, potrivit rotalianul.com.

Gheorghe a ajuns în Italia în urmă cu 20 de ani, alături de soție și cei trei copii. Locuiau împreună în Roccalumera, dar după ce relația cu soția sa s-a încheiat, românul s-a trezit singur și fără casă.

Alte articole

Criză la sol, criză și în aer. Patru aeroporturi vor da combustibil cu porția avioanelor!

Netflix, obligat să dea înapoi până la 500 de euro unor clienți. Compania este acuzată că a făcut scumpiri ilegale

Citește și: Bonus în bani pentru românii care lucrează în Italia. Și angajații sezonieri pot beneficia de această primă

„Trăiesc așa din 2021, fără electricitate, apă sau baie”, spune el.

Locuința sa improvizată este construită din jaluzele vechi, panouri de lemn și pânze. Și-a creat un mic spațiu unde gătește și o zonă de dormit, însă, în zilele fierbinți de vară, căldura devine insuportabilă și este nevoit să își mute patul afară.

Și-a asigurat o sursă de apă dintr-un canal de irigație apropiat, dar în timpul iernii, depinde de ploaie, o colectează direct de la scurgerile autostrăzii.

Citește și: Valentin Sanfira, primele declarații după ce a fost externat din spital. Cum se recuperează artistul după accidentul din Italia

Gheorghe suferă de cardiopatie hipertensivă, depresie și insomnie. Cu toate astea, reușește să supraviețuiască cu un venit lunar de 500 de euro și muncește câteva ore pe zi în câmpurile din apropiere.

Această subvenție este în pericol de a i se retrage, deoarece locuința sa anterioară a fost ștearsă din registre. El speră ca la Alì Terme să i se acorde dreptul la înregistrare la anagrafe (registrul populației) cu adresa casei municipale, un drept pe care îl au persoanele fără adăpost stabil.