Holograf la 41 de ani: „Da, ne iubesc în special mamele, bunicile”

Am reținut din dialog că trupa nu s-a creat din dorința de a face un business, ci din dragoste față de acest gen muzical. Pe de altă parte, au rezistat împreună datorită respectului și prieteniei care îi leagă.

În ceea ce privește activitatea lor din vremea comunismului, membrii trupei au multe povești interesante:

„În România comunistă era treaba… (râd toți) „Rock, ha?! Ia vino puțin, băiețică! Cam asta era abordarea. „Ce zici că ești? Rock star? Ia! Ia să vedem”.Pe vremea aceea, era un act de curaj să ai plete… Păi, pe Edi l-au prins și l-au tuns. L-au prins pe stradă, avea plete, l-au bă­gat într-o dubă și l-au tuns. Vorbesc foarte serios, chiar asta i s-a întâmplat! Noi, când apăream la televizor, de obicei trebuia să ne strângem părul cu niște agrafe și să ni-l dăm cu apă cu zahăr, ca să se lipească de scalp, și bineînțeles că venea câte un cen­zor drag care spunea că nu există umbre pe cer (n.r. „Umbre pe cer este una din­tre cele mai cunoscute piese ale formației), în România există doar soare și flori și că trebuie schimbat textul refrenului. La fi­nal, trebuie să fie pozitiv, luminos… Și asta făceam, pentru că, altfel…”, își amintește Dan Bittman.

Iulian Vrabete completează: „Să știți că însemna ceva să fii rock star pe vremea respectivă, fiind­că te dezlipeai de lumea aceea. Gândiți-vă că, în cele câteva luni pe care le stăteam la Costinești, parcă eram în altă țară. Scăpam de cenușiu, scăpam de lipsurile și grijile dimprejur, iar muzica și ceea ce fă­ceam noi cred că ne-au ajutat să rămâ­nem întregi la cap și să trăim altfel, de fapt… Reușeam să scăpăm din colivia aia gri… Asta era, de fapt, ce însemna să fii rock star… Banii oricum atunci aveau altă conotație”.

Alte articole

Călin Georgescu vorbește în dodii și refuză să-i pronunțe numele lui George Simion: „Protejatul meu mai tânăr/ Cu bursa grâului la Brăila ai cucerit totul”

George Simion, despre posibilitatea ca Georgescu să fie premier: „Dacă dumnealui îşi doreşte acest lucru şi va opta în acel moment, 100%”

Edi Petroșel vede lucrurile un pic altfel: „Nu pot să uit, înainte de 89, cât de rock star eram… La Brașov trebuia să stăm, cu cartela, să luăm acea pâine la care avea dreptul fie­care, și nu pot să uit un gest făcut de o doamnă. Am stat la coadă, că aveam spectacol și trebuia să ne luăm și noi o bu­cată de pâine, dar vânzătoarea n-a vrut să-mi dea, că n-aveam cartela, și femeia aceea mi-a cedat cartela ei. Pentru mine, asta a însemnat enorm. Știa că o împart cu colegii, că altfel nu mi-ar fi dat-o”.

Cum de rezistă în formație de atâția ani este o întrebare la care foarte mulți fani caută răspuns „Fiecare, la un moment dat, are orgoli­ile lui, problemele, frustrările lui, dar im­portant e ca ceilalți să treacă peste și, când face unul un pas în față, ceilalți să facă un pas înapoi și invers. Adică, hotărârile, în general, se iau la comun, și cred că asta a contat. Mersul înainte așa a fost – fiecare a trecut peste anumite asperități și am reușit să mergem mai departe. Am avut o cauză mai bună decât micile noastre orgolii”, consideră Dan Bittman.

Iulian Vrabete mai adaugă un element important:„Eu am spus întotdeauna că ce ne-a salvat pe noi au fost cei șapte ani de acasă. Conflictele noastre nu au depășit nicioda­tă o anumită limită, care să ducă undeva de unde nu te poți întoarce”.

Au colindat întreaga lume. Cel mai mult le-a plăcut în Japonia, unde au avut un public de circa 5.000 de oameni, care își agitau stegulețele cu o viteză incredibilă, indiferent ce cântau ei. Aproape întotdeauna au fost în străinătate în acțiuni oficiale. O singură dată au fost în Canada într-un turneu privat. Dar cel mai mult le place să cânte acasă, pentru români. Au fani din trei generații. „Da, ne iubesc în special mamele, bunicile… Vin la spectacole. De exemplu, am avut un spectacol lângă Timișoara, la Orțișoara, unde au venit și bunici, și mame, și copii…”, a spus Dan Bittman.

În ceea ce privește „rivalitatea” dintre Holograf și Iris, Bittman mărturisește: „Nu aș numi-o în niciun caz rivalitate. A fost o concurență între Compact, Iris și Holograf și alte formații, dar în sensul bun, pentru că ne uitam ce fac ceilalți, ne plăceau sau nu ne plăceau anumite lucruri, și atunci ne străduiam și noi să venim cu ceva mai bun sau cu o alternativă la ce făceau ceilalți. De-asta zic că nu a fost așa cum o percepe publicul, că trebuie să fii neapărat dușmanul cuiva… Acum, sincer îmi pare rău că s-au scindat și Iris, și Compact în tot felul de variante. Nu cred că e în beneficiul cuiva, până la urmă, asta-i viața, nu suntem noi cei care hotărâm.

Ce-ar fi făcut membrii Holograf dacă nu ar fi existat Holograf? Iulian Vrabete crede că ar fi fost arhitect, dan Bittman „un distins inginer hidrotehnici­an, făceam baraje”, Edi Petroșel ar fi fost sportiv de performanță, Romeo Dediu crede că ar fi făcut tot muzică, iar Tino Furtună ar fi fost șef de restaurant.

Iar dacă ar fi să definească trupa Holograf cu o singură piesă, aceea ar fi, fără discuție, „Să nu-mi iei niciodată dragostea”.

Citește și:

Dan Bittman i-a făcut curte Andreei Marin. Cum a fost refuzat solistul de la Holograf