Iata care sunt ideile preconcepute despre disciplina, pedeapsa si educatia copiilor, potrivit lui Kenny Toh, fondatorul Institute of Advanced Parentology.

1. Disciplina înseamna pedeapsă

Alte Articole

Monica Bîrlădeanu le-a transmis credincioșilor ce să facă ...

Sora lui Iancu Sterp sare în apărarea sportivului, după ce ...

Pască cu brânză zburată, după reţeta celebrei bucătărese ...

In mintea multor oameni disciplina este sinonima cu pedeapsa si de aceea termenul „disciplina non-punitiva” nu este deloc confortabil pentru ei. Pentru acesti oameni a nu pedepsi copilul inseamna a nu-l disciplina. Iar fara disciplina, copiii au tendinta sa devina rasfatati, nerespectuosi, necontrolabili.

In realitate, pedeapsa n-are nicio legatura cu disciplina. Pornind si numai de la originile cuvantului „disciplina”, acesta inseamna „instruire”, „invatare”. Asadar, a disciplina un copil inseamna a-l instrui, a-l ajuta sa invete. Iar intrebarile majore pe care ar trebui sa si le puna orice parinte inainte de a lua orice masura in ceea ce priveste educatia copilului sau sunt „Ce trebuie sa-l invat pe copilul meu?” si „Cum il pot ajuta sa invete?”.

Prin pedeapsa ii facem pe copii sa „plateasca” pentru erorile facute sau pentru a experimenta consecintele faptelor lor, astfel incat ei sa fie responsabili de actiunile lor si sa nu mai repete anumite comportamente. Insa, pedepsele genereaza emotii negative, atat pentru parinti, cat si pentru copii si pot avea efecte distructive asupra relatiei parinte-copil. Copiii pedepsiti des au tendinta de a se simti vinovati, furiosi sau se resemneaza. O astfel de stare nu este deloc un mediu propice pentru invatare, indiferent de lectia pe care dorim ca un copil s-o invete.

Desi prin pedeapsa se pare ca rezultatele sunt imediate in ceea ce priveste comportamentul necorespunzator al unui copil (cel putin aceasta este credinta multor culturi), pedeapsa nu este acelasi lucru cu disciplina.

2. Dacă nu pedepseşti înseamnă că eşti permisiv

Pentru multi parinti a nu pedepsi copilul inseamna a-i da voie sa faca tot ce vrea. Permisivitatea nu este tocmai un lucru bun, insa nu trebuie sa fie dusa pana la extrem. Un copil trebuie sa invete cum sa se comporte in societate, cum sa fie responsabil si moral, insa prin pedeapsa nu se ajunge la rezultatele dorite. Dupa cum, nici un copil pe care parintele il lasa sa-si faca de cap nu va ajunge acolo unde trebuie. Insa poti fi un parinte ferm si fara sa recurgi la pedepse. De exemplu, daca cel mic s-a implicat intr-o bataie in parc, nu te duci sa-l iei de urechi si sa intrebi „De ce?”, „Cine a inceput?”, „Cine pe cine a lovit?” etc. Ce trebuie facut in acele momente este sa-l iei pur si simplu din acel loc, sa-l lasi sa se „racoreasca” si apoi sa-l lasi sa se joace cu alti copii. Cautarea „vinovatului” in momentul in care toata lumea este agitata va conduce la si mai multa ostilitate. Nepedepsind copilul pentru ca s-a batut nu inseamna ca ai incurajat bataia. Dimpotriva! Inveti copilul ca in momentele de tensiune, cel mai bine este sa parasesti mediul ostil si sa te linistesti inainte de a lua o hotarare. Atunci cand este calm poti invata copilul cum se poate rezolva un conflict de interese si fara bataie.

Citeşte mai multe pe sfatulparintilor.ro.