INTERVIU Adelaida Perjoiu, românca din serialul White Lines, de pe Netflix: „Dacă nu eram actriţă, aş fi ajuns teolog misionar”

Adelaida ne-a acordat un interviu în exclusivitate şi ne-a împărtăşit cum a fost pentru ea să joace alături de actori celebri în toată lumea, ce avantaje a avut în urma acestei apariţii, dar şi ce meserie ar fi avut astăzi, dacă nu devenea actriţă.

Reporter: Cum a fost pentru tine experienta din serialul „White Lines”, produs de Netflix? Cum ai ajuns sa faci parte din aceasta echipa?

Adelaida: Anul trecut, în vară, se dădeau probe pentru mai multe roluri în acest serial, iar printre personajele pentru care căutau actori erau și două roluri de românce, soțiile unor traficanți de droguri români. Castingul s-a ținut în Anglia, fusese afișat pe site-urile de specialitate de acolo (dedicate actorilor), însă la un moment dat au decis să extindă căutarea, dincolo de granițele Angliei, și astfel am ajuns să particip la aceste probe, care s-au ținut online, adică am trimis probe video cu scenele de casting, după care am avut discuții via Skype cu regizorul, după care am trimis din nou scenele de casting cu noile indicații, etc. A fost un casting în toată regula! Aici vreau să le mulțumesc Iustinei Chirita și lui Alexandru Nagy, care au “dat sfoară-n țară” și așa am ajuns mai mulți actori din România să participăm la acest casting.

Întreaga experiența, deși destul de scurta, a fost senzațională din toate punctele de vedere! Odată a fost întâlnirea cu Anca (Dinicu) pe care nu o cunoscusem în persoană până atunci și alături de care m-am simțit minunat; apoi întâlnirea cu regizorul episodului în care am jucat noi, Nick Hamm. Un regizor minunat, cu mult umor și mult talent, regizor de film și de teatru (a lucrat cu Robert De Niro, Dustin Hoffman, Catherine Zeta-Jones, Arthur Miller, etc); un regizor cu care am avut o chimie la lucru excelentă și cu care aș lucra oricând din nou cu toată bucuria; apoi întâlnirea cu atâția actori minunați din diverse țări (UK, USA, Spania, Portugalia, Finlanda, etc), care alcătuiesc castul serialului. Și bineînțeles, Daniel Mays, pe care cred că oricine l-a văzut măcar într-un serial, dacă nu în mai multe – Joacă în mai toate producțiile importante din ultimii ani.

Ei bine, a fost o plăcere să jucăm alături de el, mai ales că are un umor nebun și un entuziasm extraordinar în tot ce joacă. De fapt, dacă ma uit în urmă, îmi dau seama că toată experiența White Lines a stat sub semnul bucuriei și al entuziasmului că suntem acolo și că facem acest serial, și când spun asta nu mă refer la Anca și la mine anume, ci la toată echipa! Absolut toată lumea din echipa White Lines lucra ca și când e primul și ultimul proiect la care lucrează – adică cu o implicare și o bucurie totală, fără nici un pic de rezervă. Și cred că toată aceasta energie se simte efectiv când te uiți la serial.

Reporter: Ce s-a schimbat după această apariţie, a existat vreun avantaj? Ai fost chemata si pentru alte roluri?

Adelaida: Păi, principalul câștig este însăși trăirea acestei experiențe. Și apoi sigur că un astfel de proiect îți oferă în primul rând o vizibilitate mai mare, de care actorii au indubitabil nevoie. Eu sper că vor fi ceva schimbări după realizarea acestui serial, în sensul în care vor exista mai mulți oameni curioși să vadă și celelalte roluri pe care le-am realizat până acum și cele pe care le voi face pe mai departe, atât din teatru, cât și în cinema și în televiziune. Din punct de vedere strict profesional…nu stiu dacă o să fiu brusc chemată pentru alte roluri pentru care nu aș fi fost chemată și înainte…chiar nu-mi dau seama…ține foarte mult de conjunctură. Nu pot decât să sper că așa va fi!

Reporter: Atat tu, cat si Anca, veti aparea si in sezonul 2?

Adelaida: Teoretic da. A existat un entuziasm real față de personajele noastre, mai ales după ce am filmat scenele noastre, însă e mult prea devreme să putem spune ceva în sensul ăsta. În general, sunt atât de multe detalii tehnice, care țin de producție, de marketing, de finantari, etc., de care depind astfel de proiecte și care pot modifica un proiect în fel și chip, că nu poți fi 100% sigur de nimic, până nu auzi “motor”! Si uneori nici atunci! Mai ales dacă ținem cont și de situația globală actuală…probabil că vom afla mai târziu un pic ce va urma exact în privința sezonului al doilea.

Reporter: Cum a fost pentru tine aceasta perioada, de cand a aparut coronavirusul? Cat de tare te-a afectat, personal, dar si profesional?

Adelaida: A fost ok, Slava Domnului! Adică nu am avut probleme de sănătate, în sensul infectării cu acest virus, nici eu, nici familia mea, nici prietenii, colegii mei, iar din punctul asta de vedere pot spune că am fost ok. Însă dincolo de asta…psihologic și emoțional nu a fost deloc ușor. Cred că frământările interioare au fost uriașe pentru orice om în toată această perioadă, iar eu nu fac excepție.

Momentan nici nu se ia în calcul vreo discuție despre ce se va întâmpla cu sectorul cultural, de exemplu. Sigur că momentan teatrele au spectacole în aer liber, fiecare după posibilitățile sale. Și desigur că este de înțeles că exista riscuri reale de care trebuie să ținem cont, însă asta nu înseamnă că nu ar trebui găsită o soluție pe termen lung. Dacă o să avem de-a face cu acest virus încă vreo câțiva ani de acum încolo și nu vom găsi nici un tratament sau vaccin minune, etc.? Ce facem cu restaurantele, teatrele, cinematografele și atâtea altele care pot funcționa momentan doar în aer liber sau cu restricții majore care le-ar împiedica efectiv sustenabilitatea pe termen lung? Sigur că se poate spune că nu sunt o prioritate în clipa de față. Dar multe alte activități “neesențiale”(pac-pac)… au fost deschise fără nici o problemă. Pare că ne jucăm de-a roata norocului în privința clasificării a ce e prioritate și ce nu e…

Exact aceasta lipsă de strategie și de coerență în luarea deciziilor face tot mai mulți oameni să pună la îndoială orice detaliu în privința acestei epidemii. Cred că e momentul să începem să ne gândim la soluții și strategii de funcționare pentru eventuala situație în care vom avea de-a face cu acest virus ceva vreme de acum încolo, pentru că momentan singura strategie pe care o observăm la nivel de guvernare este aceea că tragem de timp până va trece virusul. Dar dacă nu va trece? Dacă vom fi în aceeași dilemă și la anul? Sau încă vreo câțiva ani de acum încolo? Dacă trece epidemia asta, zicem “Slavă Domnului!” și ne reluăm viețile ca înainte, dar e de nepermis să nu ne gândim la soluții pentru a putea funcționa și-n caz contrar.

Reporter: Ce meserie avea Adelaida, astazi, daca nu devenea actrita?

Adelaida: Mi-aș fi dorit să lucrez în multe domenii, pentru că am multe pasiuni și aplecări (am învățat singură să cânt la fluier și la flaut, am fost foarte pasionată de matematică și de fizică, traduc în timpul liber piese de teatru, mă fascinează istoria, etc), însă cred că cel mai probabil, dacă nu eram actriță, aș fi ajuns teolog misionar…Nu spun că asta mi-aș fi dorit în mod conștient și intenționat, însă cred că până la urmă asta mi-ar fi ieșit!