O scurtă perioadă de timp, în copilărie, a locuit în Marea Britanie, iar acele câteva luni au făcut-o pe Alexandra Bulat să trăiască cu gândul că într-o bună zi se va întoarce. Lucru care s-a și întâmplat, însă 15 ani mai târziu. Marea Britanie a devenit pentru ea locul pe care îl poate numi „acasă”. La 18 ani, după ce a terminat liceul în România, mai exact în 2012, a plecat să studieze în UK. A absolvit Facultatea de Sociologie şi Studii Media la University College London, în 2015, iar în 2020 a devenit doctor în sociologie politică la Universitatea Cambridge.

Ulterior au apărut și primele oportunități pe piața muncii. Alexandra Bulat a avut peste 15 joburi. A lucrat ca asistent de cercetare, asistent universitar, translator, intervievator și mentor. Apoi s-a implicat în cea mai mare organizație din țară ce militează pentru drepturile cetățenilor europeni, the3million. Pe lângă această activitate, tânăra lucrează ca Research Associate la Universitatea Strathclyde, pe un proiect despre experienţele europenilor post-Brexit. Dorința de a se implica în politică a apărut odată cu Brexit, iar despre acest aspect ne povestește în interviul de mai jos.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Concurenţă pentru căruciorul-surpriză de la Auchan şi punga ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

• Ce v-a determinat să vă implicați în lumea politică și mai apoi să candidați pentru alegerile locale?

Înainte de Referendumul Brexit 2016 nu eram foarte implicată în politică, nici nu prea urmăream, dar apoi am realizat că deciziile luate în Marea Britanie mă afectează personal. Așa am început să fiu interesată de politică. Am început să mă informez mai bine, iar apoi am început să fac puțin voluntariat pe diverse proiecte de informare. Apoi am ajuns să mă leg mai în detaliu de politică și, după ce m-am implicat în campaniile pentru drepturile europenilor, m-am gândit să mă înscriu și într-un partid politic pentru că am văzut foarte puțini europeni implicați în politica din Marea Britanie. Văzusem doar două românce implicate în consiliile județene din Marea Britanie. Câțiva ani am fost în partid, am participat la conferințe, evenimente, iar anul trecut colegii m-au încurajat să candidez.

• Ce considerați că e diferit în modul în care e înțeleasă politica în UK față de România?

Mai ales la nivel local. Cred că există mai multă încredere între politicieni și public. Spre exemplu, în campanie tradiția este să mergem din ușă în ușă, să vorbim cu oamenii față în față, să-i întrebăm ce probleme au. Într-un fel așa creez o relație cu publicul, mulți oameni prind încredere să comunice cu politicienii la nivel local. Foarte mulți politicieni la nivel local sunt oameni care deja sunt cunoscuți în comunitate. De exemplu, înainte să mă implic și să mă gândesc să candidez, am făcut diverse proiecte de informare pentru europeni, am lucrat cu cei de la consiliul local pe drepturile europenilor. Deja știam mulți oameni din Cambridge, oamenii mă știau pe mine din zona în care locuiesc. Asta creează mai multă încredere. Acum, după ce am devenit consilier, fiecare consilier are un profil pe site-ul Consiliului și acolo avem un număr de telefon. Chiar răspundem la e-mail-uri și la telefon. Oamenii din zona mea pot să mă sune, pot să-mi trimită mail-uri. E foarte important să creezi această relație de încredere. Chiar dacă unii nu sunt de acord cu mine și nu votează cu mine, e important să le răspund.

• Care sunt problemele cu care se confruntă cei din comunitatea de care vă ocupați? Și care sunt planurile pe care le aveți pentru rezolvarea lor?

În zona de care mă ocup eu, Abbey, din estul Cambridge-ului. Cambridge este un oraș foarte divers, sunt foarte mulți europeni și mulți români, însă în zona pe care o reprezint eu sunt mult mai puțini români și europeni, comparativ cu alte zone. M-au votat mai mult englezii la aceste alegeri. Am vorbit cu foarte mulți oameni din zonă și vor să vadă mai multe proiecte de informare. După ce am ieșit din Uniunea Europeană, am auzit foarte multe întrebări din comunitate, ce drepturi avem acum, dacă putem să ne aducem familia din Româia, cum stă treaba cu legile cu imigranții, cum putem afla ce drepturi avem la muncă, dacă avem nevoie de ajutor. Mulți și-au pierdut job-urile, lucrează diferit, vor să știe unde pot să apela pentru ajutor, sunt foarte multe întrebări. Unii sunt bine informați, alții nu știu unde să caute informații corecte. Și eu, când am ajuns în Marea Britanie, nu știam unele lucruri. Spre exemplu, nu știam că poți vota în alegerile locale, nu știam ce drepturi am la muncă, ce obligații au angajatorii față de mine. E important să informăm românii. Sunt mulți români care lucrează în construcții, în agricultură și chiar am vorbit cu câțiva, condițiile nu sunt prea bune la muncă. Per total, problemele cu care se confruntă românii și europenii la nivel local sunt aceleași probleme cu care se confruntă englezii. Eu am făcut o campanie în timpul alegerilor pentru tineri și copii, drepturile lor în Cambridge. Spre exemplu, să avem școli, grădinițe mai bune, să avem ajutor pentru familii tinere cu copii, cum pot avea copiii un start mai bun în viață.

• Cum ați simțit că sunteți privită de ceilalti politicieni prin faptul că sunteți româncă și că sunteți femeie tânără? Dar din partea comunității ce feedback ați primit? Ați avut parte și de episoade neplăcute?
  

E destul de greu. Nu pot să spun că e ușor. E greu să te afirmi în politică când ești străin și femeie. Vârsta medie pentru consilierii locali în Marea Britanie este de 59 de ani. Majoritatea oamenilor intră în politica locală când deja sunt în acea perioadă a vieții în care au mai mult timp să se implice, după 50 – 60 de ani, când deja avem o casă, au crescut copiii și avem mai mult timp. Și sunt foarte puțini tineri în politică în general.  Ai nevoie de mult timp să faci campanii și să încerci să fii un politician bun care le răspunde oamenilor. Faptul că sunt româncă nu știu cât m-a influențat aici, în Cambridge, pentru că e un oraș multicultural. Peste 70% din populația Cambridge a votat să rămână în UE în 2016, comparativ cu 48% din populația totală a țării. În general, oamenii sunt pro UE, pro europeni, pro imigranți în Cambridge, comparativ cu alte zone. În campanie, când am mers din ușă în ușă și am vorbit cu oamenii, nimeni nu a spus ceva negativ pe motiv că sunt româncă. Da, m-au întrebat câți ani am, de unde sunt, pentru că vorbesc cu un anumit accent. M-au întrebat de curiozitate cei mai mulți și chiar am rămas surprinsă că mulți mi-au spus lucruri frumoase despre România, că au vizitat România sau știau lucruri despre Capitală, despre București, sau despre cultura noastră.

Nu am avut probleme în campanie, însă am avut în mediul online. Am primit comentarii pozitive, inclusiv de la români, care m-au felicitat, dar au fost și comentarii negative de la englezi. M-am așteptat la asta, spuneau că nu sunt fericiți să vadă români în politică. Mi-au spus „du-te acasă”, „nu avem nevoie de români aici” sau erau cei care nu sunt de acord ca oamenii care nu sunt născuți în Marea Britanie să intre în politică. Chiar dacă au obținut cetățenia britanică. Spre exemplu, eu am cetățenie britanică anul trecut, însă nu m-am născut aici. Dar atât timp cât intrăm în politică trebuie să ne așteptăm și la comentarii negative. Nu toți pot fi de acord cu noi.

• Cum reusiți să gestionați astfel de situații? Ce le răspundeți de obicei celor care vă critică?

Depinde cât de negativ e comentariul. Sunt unii oameni care nu vor fi de acord cu tine niciodată în politică și e în regulă. Poate vorbesc cu cineva care are o părere negativă despre români. Poate a avut un coleg român la muncă și nu s-au înțeles bine sau au citit o știre negativă despre un român. Așa că îi întreb ce experiență au avut cu românii sau ce vă face să spună acele lucruri negative. Și când oamenii văd un alt aspect despre România, pot să-și schimbe opinia. Am vorbit de multe ori cu englezi care nu aveau o părere prea bună despre români, însă după ce au vorbit cu mine sau au cunoscut și alți români și-au schimbat opinia. Au aflat că nu toți românii sunt așa cum au spus știrile. De obicei, încerc să vorbesc, să comunic cu oamenii, să văd de ce cred anumite lucruri și câteodată își schimbă opiniile în bine. Nu poți să câștigi fiecare argument. Alteori răspund printr-o glumă. Dacă cineva îmi spune că de ce le fur job-urile britanicilor sau să mă duc acasă, eu le răspund că sunt acasă sau că da, le voi fura toate job-urile eu, de una singură. Și de multe ori oamenii prind gluma sau își schimbă opinia. Sau se enervează, dar e ok, măcar avem o discuție.

• Ce exemplu de bună practică din administraţia britanică aţi exporta în România?

Cred că sunt multe lucruri bune în structura politică la nivel local. Cambridge, care nu e un oraș mare, are puțin peste 800.000 de locuitori, e împărțit în două zone. Consilierii locali de aici au o zonă cam cu 8 – 10 mii de oameni. Avem mai mult timp să vorbim cu oamenii, putem să facem întâlniri la nivel local. E important să avem o politică focusată pe problemele de la nivel local. În acest fel putem să vorbim cu oamenii despre problemele de zi cu zi. Mulți oameni care intră în politica locală locuiesc și sunt cunoscuți în zonă, așa că e foarte important să construiești o relație bazată pe încredere. Spre exemplu, eu dacă aș vrea să candidez în Londra, nu aș putea, fiindcă politicienii la nivel local trăiesc și lucrează sau au activități în zona pe care o reprezintă. Ajută acest lucru, cunoști oamenii, vorbești cu ei. Noi nu răspundem la e-mail-uri doar în timpul alegerilor. Asta e important. Și după ce câștigăm păstrăm relațiile cu oamenii.

• Care credeți că e principalul obstacol în calea dezvoltării Bucureștiului și care ar fi prima măsură pe care ați lua-o, dacă ați fi în locul lui Nicușor Dan, pentru a schimba lucrurile în bine?

Nu prea urmăresc politica din România, însă cred că problema în general cu care se confruntă România, indiferent dacă vorbim despre București sau Iași, de exemplu, este oportunitatea pentru tineri. E important ca politicienii de acolo să creeze mai multe oportunități pentru tineri, în ceea ce privește educația sau locurile de muncă. Deși eu nu am lucrat niciodată în România și nu urmăresc politica din România, știu foarte mulți tineri din Marea Britanie care vor să se întoarcă în România, dar nu știu de unde să înceapă. E important să știe că au oportunități acolo. Nu pot să vorbesc foarte în detaliu despre acest aspect.

• De ce credeţi că femeile n-au reuşit să se impună la vârf în politica românească? Viorica Dancilă, fostul premier, a fost tot timpul criticată, vânată pentru orice greşeală, Gabriela Firea n-a prins al doilea mandat la Primăria Capitalei… şi exemplele pot continua.

Eu când am ajuns în Marea Britanie, ceea ce mi s-a părut foarte interesant este că nu am fost judecată în același fel în care am fost când eram în România. De exemplu, în România erau mai multe așteptări legate de cum trebuie să arătăm ca femei, cum trebuie să ne îmbrăcăm. Aici, prima mea amintire când am ajuns la facultate și m-am dus la primul curs și m-am îmbrăcat frumos, cu cămașă, m-am machiat. Și apoi a venit colega mea îmbrăcată sport, fără machiaj, fără nimic. E o mentalitate diferită, aici nu contează cum ne îmbrăcăm. Dacă muncim mult, putem ajunge unde vrem. Așteptările sociale sunt altele.

Eu, ca femeie, în România, am simțit mai multe presiuni asupra felului în care arătam. Aici nimănui nu-i pasă cum arăt, dacă fac treabă la nivel local și dacă sunt implicată nu contează dacă sunt femeie sau nu, oamenii te apreciază pentru ceea ce faci. Sigur că sunt comentarii și aici, dar cultura s-a dezvoltat mult în ultimii ani și putem vorbi despre egalitate între femei și bărbați. În partid, spre exemplu, sunt diverse programe de training, diverse conferințe doar pentru femei. Când se fac listele pentru candidați, chiar sunt oportunități pentru femei. Încurajăm ca măcar 5 locuri din 10 să fie pentru femei și oferim toate informațiile de care au nevoie, le încurajăm.

• Aveți vreun model din istorie sau o persoană care v-a influențat în vreun fel, din orice domeniu?

Am citit foarte mult, îmi plăcea foarte mult în liceu literatura și apoi am studiat sociologia în facultate și la master și m-au inspirat diverse cărți pe care le-am citit. Nu neapărat ceva specific. Ce m-a inspirat mult în politică a fost să vorbesc cu oamenii din jurul meu și să văd cum gândesc. Am întâlnit în Parlamentul din Regatul Unit o persoană din Partidul Laburist care avea 21 de ani. Și chiar am întâlnit-o înainte să câștige alegerile, am întâlnit-o la o conferință și m-a inspirat foarte mult să văd pe cineva atât de implicat în politică. Cred că toți oamenii din jurul meu m-au inspirat, nu aș putea neapărat să numesc o persoană anume, au fost multe persoane din jurul meu care mi-au dat diverse sfaturi de-a lungul anilor.

• Dar o carte preferată care a avut un impact puternic asupra modului în care gândiți?

Este o carte de John Stuart Mill, care se numește On Liberty. Este o carte despre libertatea de exprimare, despre libertatea oamenilor de a se exprima politic. M-a influențat foarte mult din punct de vedere politic. Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat de acolo este că cu toții avem experiențe de viață cu diverse grupuri de oameni, dar că avem nevoie să discutăm aceste experiențe pentru a le putea înțelege.