La proba de 200 de metri, David Popovici a terminat pe locul 4. El a încheiat cursa cu timpul de 1.44.68. Cu toate că are doar 16 ani și a fost cel mai tânăr dintre înotătorii de JO, David a demonstrat că vârsta nu a fost niciun moment un impediment și că locul lui este printre învingători. Tânărul a mărturisit, după reușita de la Tokyo, că și-a depășit cu mult obiectivele și că i s-a confirmat că va avea un viitor strălucit. Cu toate că se bucură de atenție și aplauze, tânărul rămâne cu picioarele de pământ, își vede mai departe de școală unde are, de asemenea, rezultate deosebite, și muncește în continuare pentru visul său.

David Popovici, 16 ani, e înotătorul care a scris istorie în lumea natației. Înainte de Jocurile Olimpice, a obținut un record mondial la 100 metri liber la Campionatul European de Juniori de la Roma. A primit medalia de aur, înregistrând timpul de 47.30 secunde. A fost cel mai bun rezultat din istoria înotului realizat la vârsta de 16 ani, dar și cel mai bun timp mondial (seniori) în 2021 la proba de 100 de metri. În total, la Campionatele Europene din acest an, David Popovici a luat trei medalii de aur și una de argint.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Adrian Mititelu Jr., prima reacţie după ce a fost internat ...

Simona Halep iubește din nou? Sportiva și-a anunțat retragerea ...

Întors recent de la Jocurile Olimpice, David Popovici a vorbit, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate pentru romaniatv.net, despre experiența competiției care i-a adus succesul, despre cum arată o zi din viața lui, cât de multe ore se ascund în spatele unei astfel de performanțe, ce face atunci când nu se află în bazinul de înot și ce planuri de viitor are.

David Popovici a pășit pentru prima dată într-un bazin de înot când avea doar 4-5 ani, dintr-o întâmplare. „Părinții mei au primit recomandarea ortopedului de a-mi corecta postura și începutul de scolioză. În plus, aveam multă energie și sperau ei să mi-o consum astfel. Mi-a plăcut de la început și nu am mers doar vara la un curs de inițiere, ci și toamna, iarna, apoi la școală cu profil sportiv de natație. În 2013, când aveam 9 ani, drumul meu s-a intersectat cu domnul Adrian Rădulescu și nu ne-am mai despărțit de atunci. Poate că el a văzut potențialul meu, nu știu, dar știu sigur ca a avut răbdare cu mine, a știut cum să mă provoace și alături de el am realizat că asta vreau să fac: să înot și să o fac la cel mai inalt nivel”, a povestit el pentru romaniatv.net.

• Cum arată o zi din viata lui David Popovici?

O zi din viața mea începe la 4.45, când mă trezesc să mănanc micul-dejun (face parte din programul meu de a mânca cu două ore înainte de antrenament), adorm încă o oră și apoi, de la 7:00 la 08:15 merg la pregătirea fizică urmată de antrenamentul în apa 09:00-11:00. Refacerea (criosauna, masaj sau ce avem în program) îmi mai ocupă o oră, iar apoi mai am patru ore libere până la următorul antrenament 16:00-18:00. Practic sunt 7-8h pe zi pe care le aloc sportului. În timpul școlii organizăm programul astfel încât să particip și la ore și la antrenamente.

• Cu ce lectii te-ai intors de la JO Tokyo?

JO înseamnă o altfel de competiție, una la care eu nu am mai fost și nu am termen de comparație, totul a fost spectaculos. Dacă mă gândesc la o lecție cred că cel mai mult am apreciat lecția predată de absolut toți japonezii pe care i-am întalnit acolo, legată de respectul față de o altă ființă umană, o combinație de amabilitate, ospitalitate și tradiție. De-abia aștept să mă întorc în Japonia ca turist.

• Toată atenția celor din jur a fost și este îndreptată către tine în timpul și după probele de la Olimpiadă. Ai devenit unul dintre cei mai apreciați sportivi ai noștri. Ți-a schimbat în vreun fel viața această experiență?

Experiența m-a schimbat în sensul că m-a îmbogățit: am înotat alături de titani ai înotului mondial, am cunoscut sportivi și am simțit că sportul ne unește indiferent de locul în care trăim. Cel mai mult din toata experiența am apreciat susținerea românilor din toată lumea și gândul că ei se trezesc special să mă urmărească m-a impulsionat, mi-a dat o stare excelentă și m-a făcut dornic să îi fac mândri. Imi doream să ajung la JO acum sau în viitor tocmai pentru că voiam să reprezint România și când am conștientizat cât de mulți oameni au fost alături de mine am fost, la rândul meu, mândru că am reușit. În rest, eu consider că am rămas același, chiar dacă acum sunt recunoscut pe stradă. Sunt tot David, un licean care va împlini curând 17 ani.

• Simți că a crescut presiunea pe tine după competiție sau ție ți-au crescut așteptările în vreun fel?

Nu știu dacă presiunea a crescut sau nu, am învățat după calificarea din mai 2021 de la Budapesta să gestionăm mai bine toată atentia pe care, inevitabil, am primit-o. Nu mă las distras de presiunea exterioară sau de așteptarile pe care le au alții. Doar noi, eu și antrenorul meu știm care ne sunt planurile, obiectivele și așteptările și nu ne lăsăm deviați de „zgomot” sau de așteptările celorlalți.

• Cum ți-ai privit adversarii, te-ai simțit vreun moment intimidat de ei, având în vedere că ai fost cel mai tânar participant?

Nu am fost „intimidat de adversari”, mi-am câștigat dreptul de a fi acolo la fel ca și ei, am muncit și, chiar dacă eram cel mai tânar participant, nu am simțit asta în atitudinea lor. Dimpotrivă, am fost onorat ca Brent Hayden știa despre mine că sunt „that fast kid from Romania”, sau că Dressel m-a sfătuit să rămân cu picioarele pe pământ. I-am privit cu respect și admiratie, am învățat multe de la toți înotătorii din jur și abia aștept să retrăiesc experiența olimpică, e doar o chestiune de timp.

• Pe Robert Glință îl cunoșteai de multă vreme? Te simți mai apropiat de el după ce ați participat la JO?

Pe Robert îl cunosc și admir de aproximativ 7 ani și nu doar eu, ci toți înotătorii de vârsta mea și mai mici. Să recunoaștem că în tot acest timp el a fost simbolul natației românești, alături de Daniel Martin. Sunt prieten cu Robert, îl respect, este un exemplu de fair play, seriozitate și voință și sunt onorat ori de cate ori participăm împreună la concursuri. Bineînteles că participarea la JO ne-a apropiat și mai mult, am fost în aceeași echipă care a reprezentat cu mândrie România.

• Ai vreun ritual pe care-l practici inainte de probe?

Nu am vreun ritual, munca e depusă,  antrenamentul e făcut, cursa e vizualizată… intru în apă și îmi fac treaba. In probă este doar culoarul și singurul meu adversar: eu.

• Cum te-ai antrenat în acea perioadă a pandemiei în care au fost închise bazinele de înot?

În general nu mă las influențat de lucrurile care nu stau sub controlul meu, astfel încat nu m-a doborât mental situația. Împreună cu antrenorul Adrian Rădulescu și preparatorul fizic Dragoș Luscan am pus extrem de repede la cale un plan, mi-am transformat sufrageria într-o sală de forță, la propriu, și am avut antrenamente zilnice. Când am revenit în bazin eram pregătit, dar aș minți dacă aș spune că nu mi-a lipsit apa, totuși. Din fericire, totul s-a încheiat cu bine, iar rezultatele de la primul concurs din pandemie, în octombrie, au demonstrat că nu m-a afectat fizic.

• Ce activități ai de regulă in timpul liber? Mai practici și alte sporturi?

Timpul meu liber, duminica, este dedicat în totalitate lucrurilor pe care îmi place să le fac: plimbări cu bicicleta prin oraș cu prietenii mei, pizza de la Romană, filme cu prietena mea, carting și neapărat întâlniri cu familia.

• Ai vreun idol, o persoană care te inspiră sau de la care ai învățat multe lucruri, din lumea sportului sau nu numai?

Citesc biografii ale altor sportivi, nu doar din natatie, si de la fiecare învăț câte ceva. Nu am idoli, dar simt un respect deosebit față de oamenii care sunt un exemplu deosebit de voință și determinare. Ultimul pe care l-am întâlnit este Brent Hayden, 37 ani, cel mai rapid înotător din istoria Canadei la 50, 100 și 200 m liber, sportiv care a renunțat la înot acum 7 ani și, totuși, a revenit într-o formă excelentă la JO și a demonstrat că atunci când îți dorești ceva nimic nu îți stă în cale. Persoana de la care învăț cel mai mult și nu doar despre sport rămâne, însă, domnu’ Adi. El îmi este prieten, mentor și antrenor și fără el nu aș fi avut aceste rezultate dar, mai mult, nu aș fi persoana care sunt azi.

• Cât ai putea rezista fără înot?

Nu m-am gândit vreodată să îmi programez o vacanță fără apă, iar fără apă total am rezistat doar în perioada în care piscinele au fost închise, dar forțat de împrejurări.

• Ce ți-ai dori să faci mai departe? Vrei să îți continui studiile în paralel cu activitatea sportivă?

Da, de mult timp am înțeles că educația este importantă, la fel de importantă ca sportul de performanță, așa că încerc să le fac pe amândouă la fel de bine. Sportul m-a ajutat să devin mai organizat, mai disciplinat și cred eu că sunt așa și la școala. După liceu voi urma facultatea, încă nu am decis 100% ce anume, dar mai am timp încă doi ani.

• Ce sfaturi ai da tinerilor care și-ar dori să se apuce de înot?

Evident că i-aș îndruma să meargă spre inot. Este un sport perfect pentru corp, lucrează toți mușchii și, pe langa un corp frumos construit, vor deveni disciplinați, vor lega prietenii și, sper eu, vor trăi senzația de libertate totală pe care ți-o dă apa.

• Ce competiții urmează? Crezi că e necesar să schimbi ceva în antrenamentul tău?

Începând cu luna noiembrie și până la sfârșitul anului voi merge la Campionatul European de seniori în Kazan, Campionatul Național la Miercurea-Ciuc și Campionatul Mondial de seniori în Abu Dhabi, toate în bazin scurt. În ceea ce privește strategia pe care o voi avea, o vom stabili împreună, eu și antrenorul meu, domnul Adrian Radulescu. Așa cum am mai spus, „eu sunt mașina, iar el e GPS-ul”.