INTERVIU. Robert Glință, sportivul de AUR al României la nataţie, despre secretul succesului: „Ajung și la 11 antrenamente pe săptămână. Impune multă responsabilitate și disciplină”

Robert Glință este marea speranță a natației românești. La 24 de ani, a reușit să stabilească un nou record național la Campionatele Europene de la Budapesta.

22 mai 2021, 16:34
INTERVIU. Robert Glință, sportivul de AUR al României la nataţie, despre secretul succesului: „Ajung și la 11 antrenamente pe săptămână. Impune multă responsabilitate și disciplină”

Robert Glință i-a cucerit pe toți, joi, la Budapesta reușind să câștige prima sa medalie europeană de aur. Totodată, medalia înotătorului este prima cucerită de România la un Campionat European de nataţie pentru seniori, în probele masculine, şi cea dintâi după o pauză de 17 ani – ultima realizare de acest gen fiind reuşită de Camelia Potec în 2004, la Madrid, în proba de 200 m liber.

Robert a înotat cele două lungimi de bazin în stilul spate în 52.88, un nou record național, precedentul fiind stabilit tot de el, miercuri în semifinale, 52.97.

Românul i-a întrecut în Ungaria pe spaniolul Hugo Gonzalez de Oliveira (52,90) și pe grecul Apostolos Christou (52.97). Palmaresul european la seniori al lui Robert Glință mai cuprinde două arginturi la 50 m spate cucerite la această ediție și în 2018, la Glasgow.

„Sunt foarte fericit pentru medalie și pentru timp. Mi-am dorit o cursă inteligentă, să pot să-mi păstrez forțele până pe final. Sunt mulțumit și încântat pentru aur, e cireașa de pe tort”, a fost prima reacție a tânărului.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru romaniatv.net, Robert Glință ne-a povestit cum a ajuns de la pasiunea pentru înot la performanță, ce obstacole i-au sărit în cale de-a lungul carierei sale, cum s-a antrenat în perioada pandemiei, dar și ce face în timpul liber, atunci când nu se află în bazinul de înot.

Când și cum a început aventura ta în lumea natației?

Pentru prima dată am intrat într-un bazin de înot la vârsta de 9 ani, doar cu intenția de a învăța să înot pentru că mergeam la mare cu părinții și trebuia, totuși, să am această abilitate de a nu mă îneca când mă aventurez prea mult în larg. Cam aceasta e povestea începutului meu.

Care a fost momentul în care ai decis că vrei să faci performanță?

Pentru mine, cred că lucrurile au progresat de la sine și destul de repede. Cred că am stat vreo aproximativ două luni de zile la inițiere, ceea ce nu e deloc mult. Totul a început pentru mine în bazinul de la Pitești. După aceste două luni, primul antrenor pe care l-am avut la performanță, domnul Viorel Ciobanu, m-a văzut în bazin și i-a plăcut cum înotam și mi-a propus să fac parte din echipa lui de performanță. Am acceptat. Și de la ultimul din grupă, am reușit să progresez, în câțiva ani, la primul din grupă. Cred că la 12 ani am reușit să obțin prima medalie la un campionat național. Iar un moment consacrat care m-a convins că nu vreau să neglijez deloc această carieră în natație a fost la vârsta de 16 ani, când am obținut medalia de bronz la Festivalul Olimpic al Tineretului European, în Olanda, o medalie destul de importantă. De atunci pot spune că toată viața mea s-a conturat în jurul carierei sportive.

De cât de multă pregătire e nevoie pentru a deveni campion european? Cât de des te antrenezi?

Eu pot să vă spun ce fac. În spatele oricărei medalii stau foarte multe ore de muncă, e multă pregătire din foarte multe puncte de vedere. În preajma competiției mă antrenez mai puțin pentru că e vorba de odihnă. Dar în plină pregătire ajung și la 11 antrenamente pe săptămână, adică câte două antrenamente pe zi, plus pregătire psihologică și pregătire ergonomică pe un simulator pentru a încerca să accesez anumite valori și parametri de care mă folosesc în apă ca să îmi pot îmbunătăți tehnica. Pe lângă antrenamentele propriu-zise în bazin, există și antrenamentele pe uscat, așa că e un cumul de factori și de aspecte ale pregătirii de care trebuie să mă ocup. Ca să pun în vedere cât de mult timp îmi ocupă, am încercat să mă înscriu și la facultate anul acesta, la învățământ cu frecvență redusă, și nu am reușit să țin pasul. Prioritatea numărul 1, mai ales în momentul de față, fiind an olimpic, este pregătirea. Au existat multe momente în care aveam examene și eu aveam antrenamente sau eram plecat în cantonamente. Au fost ore și cursuri la care nu am putut să ajung, așa că în spatele acestor medalii câștigate până acum stă un stil de viață deosebit și riguros, aș putea spune. Efectiv tot timpul meu și toată atenția s-au concentrat asupra pregătirii și îmbunătățirii performanței.

Cu ce probleme te-ai confruntat din cauza restricțiilor impuse în pandemie? O perioadă îndelungată de timp, bazinele au fost închise. Unde și cum te-ai antrenat?

Cam anul trecut, pe vremea această, țin minte că la începutul lunii martie, dacă nu mă înșel, nu am mai avut acces în bazinul de înot. Și pentru o perioadă de două luni de zile m-am antrenat pe uscat, acasă, alături de tatăl meu. Am încercat să îmbunătățim capacitatea de rezistență la efort și să continuăm pregătirea așa. Dacă nu mă înșel, pe 15 mai anul trecut, am reușit să revin într-un bazin de înot. Cu toată pregătirea pe uscat pusă la punct în acea perioadă, am ajuns să revin destul de repede la nivelul la care eram, chiar și cu niște aspecte îmbunătățite în ceea ce privește pregătirea. De atunci nu am mai avut probleme cu restricțiile în ceea ce privește accesul într-un bazin de înot. Chiar dacă destul de recent au fost ceva probleme cu accesul într-o sală de forță, am putut să-mi desfășor pregătirea în condiții normale de atunci. Nu pot spune că am avut foarte mult de pierdut. În momentul de față mă antrenez la Izvorani, la Baza Olimpică de la Izvorani.

Cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat până acum? A fost vreun moment în care ai vrut să te lași de acest sport?

Am tot trecut peste multe obstacole și sunt foarte recunoscător pentru tot sprijinul de care am avut parte să ajung în punctul în care mă situez acum. Un moment dificil a fost în 2017, când am intrat într-un sindrom de supraantrenament, iar doctorii de specialitate mi-au spus că trebuie să fac un repaus complet de cel puțin trei luni de zile pentru a lăsa loc organismului să reintre în valorile lui normale. Pot spune că acea perioadă a fost una lungă și dificilă, fizic – pentru că a trebuit să stau mult departe de apă, dar și psihic – din cauza suprasolicitării și dereglărilor organismului. Nu m-am mai confruntat niciodată cu astfel de obstacole. Atunci când am reintrat în bazin, am avut destul de mult de tras pentru a ajunge la nivelul la care eram înainte.

Se poate trăi bine din înot?

Nu știu exact ce înseamnă să trăiești bine. Eu sunt foarte pretențios în ceea ce privește stilul de viață. În momentul de față nu pot spune că mă plâng, am putut să-mi desfășor activitatea în condiții normale, am putut să investesc tot timpul și atenția în ceea ce contează, adică în creșterea performanței, nu am întâmpinat probleme financiare în desfășurarea activității mele. Oricum, înotul nu se poate compara cu alte sporturi, fotbal sau tenis. Cu siguranță nu mă pot compara cu Simona Halep, dar sper că și înotul se îndreaptă spre lista prioritară a persoanelor care chiar pot face o schimbare și o îmbunătățire în țara aceasta. E un sport frumos, cere multe sacrificii și o meticulozitate deosebită în vederea performanței.

Cred că depinde de susținere. Există posibilitate de câștig financiar din partea clubului la care se activează. Cred că fiecare club oferă contracte diferite, există susținere din partea Comitetului Olimpic, în funcție de nivelul lotului olimpic din care faci parte. Cred că cel mai mare câștig financiar vine din sponsorizare, din sponsori privați la care nu e ușor să ajungi și e o chestie subiectivă.

Ce alimentație ar trebui să aibă un sportiv pentru a se menține?

Alimentația e destul de complexă, mai ales în preajma competiției. Poate să difere, în funcție de aportul necesar de calorii și de energia de care am nevoie. În timpul pregătirii am nevoie de un aport mai mare de calorii, care constă mai mult în carbohidrați pentru a reuși să-mi refac resursa energetică de la un antrenament solicitant la altul. Spun că diferă pentru că în concurs am nevoie de o oarecare încărcare cu același tip de energie, iar în timpul competiției, pentru că efortul e pe o durată mai scurtă de timp, nu pot să-mi mențin același tip de dietă. Se schimbă puțin foaia și trec pe o alimentație bogată mai mult în fibre și multivitamine și foarte multă proteină, am mai multă grijă cu cardbohidrații pentru a face față efortului din competiție și de a avea capacitatea de refacere între aceste eforturi intense.

Te-ai gândit ce vrei să faci după? Dorești să rămâi în sport sau ai de gând să te orientezi și către alt domeniu?

Asta rămâne de văzut. Nu pot spune că-mi văd sfârșitul carierei sportive. În continuare prioritatea mea numărul 1 e să mă pregătesc. Consider că încă nu mi-am atins apogeul carierei. Sau mai degrabă pot spune că încununarea cu succes a acestor campionate europene mi-a început apogeul carierei, așa că nu mă gândesc să renunț prea curând atât timp cât îmi merge foarte bine și știu că mă mai am resurse să pot continua și să pot progresa. Și datorită multitudinii de experiențe acumulate în acest sport, de-a lungul carierei, cred că am învățat enorm de multe lucruri și în privința sportului de înaltă performanță și managerierea la nivel de antrenori cred că aș avea foarte mult de oferit înapoi sportului din care eu am obținut, la rândul meu, atât de multe.

Cum reușești să împaci timpul dedicat antrenamentelor cu timpul liber? Și ce îți place să faci în timpul liber?

În primul rând, după cum am spus, prioritatea sunt antrenamentele, iar timpul liber vine ca fiind adițional. În principal, timpul liber mi-l petrec ca fiind program de odihnă. Somnul e cel mai important. E absolut necesar să am în vedere recuperarea și odihna între antrenamente pentru a avea capacitatea necesară de a face față antrenamentelor. Îmi place foarte mult să ies în natură, îmi plac parcurile și îmi place verdeața și copacii. Sunt o persoană mai liniștită. Cu un aparat foto sau cu un longboard cred că cel mai probabil m-ați găsi undeva în Pădurea Băneasa, dacă nu-mi permit să plec prea departe de oraș.

De viața personală ai timp?

Nu pot spune că mă plâng. Am persoane cu care interacționez. Desigur că aceste persoane îmi cunosc stilul de viață și mi-l respectă și există o armonie în relația noastră de prietenie și de comunicare sau înțelegere. Am lângă mine persoane care chiar mă susțin și apreciază ceea ce fac. Acest tip de susținere cu siguranță contează foarte mult și pentru mine și pentru oricine a ales să meargă pe o cale mai îngustă a performanței la noi în țară.

Ai vreo carte preferată, vreun film / serial pe care l-ai putea revedea încontinuu?

Ca film, mi-a plăcut foarte mult Arrival. La seriale nu prea mă uit. În ultima perioadă îmi place să-mi ocup timpul liber cu niște jocuri, mă joc Assassin’s Creed.

Care e orașul pe care l-ai vizitat și ți-a plăcut cel mai mult? Te-ai muta definitiv din România?

Cred că sunt foarte multe orașe prin care am călătorit și care mi-au atras atenția. Fiecare oraș are propria lui frumusețe și cultură. Am rămas impresionat de foarte multe orașe din Asia. Singapore mi-a plăcut foarte mult. Și în SUA am petrecut un an de zile, în Los Angeles. A fost o experiență și cu aspecte pozitive și negative. Nu pot spune că am un oraș în care m-am regăsit cel mai mult și în care mi-ar plăcea să locuiesc. Dar poate cu timpul voi simți asta. Nu exclud varianta de a mă muta din România. Eu am călătorit foarte mult de-a lungul carierei mele. Sunt născut în Pitești, însă la 16 m-am mutat la Baia Mare, după care am petrecut o perioadă la Cluj. Apoi am plecat în Los Angeles, m-am întors și am stat la Ploiești, iar în prezent stau în București. Toată viața mea, în momentul în care ama realizat că merită să investesc în această carieră, viața mea și stilul meu de viață au fost despre cariera sportivă. Nu e exclusă nicio posibilitate de a pleca din oraș sau din țară, dar nu am nimic planificat în acest moment.

Ce sfat ai da tinerilor care vor să urmeze același traseu?

Să-și găsească propria satisfacție în ceea ce fac. Cel mai important este să îți facă plăcere ceea ce faci. Când vorbim de performanță, este vorba de o cale destul de îngustă care impune multe responsabilități și disciplină. Evit să spun sacrificii, e vorba de dorința ta de a face tot ce-ți stă în putere pentru atingerea obiectivelor sau a visurilor pe care îți dorești să le vezi împlinite. Când vrei să faci ceva cu desăvârșire, nu există sacrificii, doar ce e necesar să faci pentru atingerea obiectivelor tale. În primul rând, disciplina și simțul responsabilității vine din plăcerea de a face ce ți-ai propus.


loading...