Ion Cristoiu: Demisionînd prea tîrziu, Dragoș Anastasiu a reușit să vîre și mai adînc în rahat nu numai pe el, dar și pe Nicușor Dan și pe Ilie Bolojan

Ion Cristoiu a analizat demisia depusă duminică de Dragoş Anastasiu. „Pentru mine este ora 17:39. Spun „pentru mine” pentru că am urmărit declarația de presă a lui Dragoș Anastasiu pe B1 TV și am înțeles că era o oarecare întârziere față de alte televiziuni. Așa că, înainte ca eu să aflu că el demisionează, alții aflaseră deja. Am primit telefoane: „Bă, a demisionat!”, spune Ion Cristoiu într-o analiză pentru Mediafax.

„Păi când a demisionat?”, am întrebat. „La mine nu a demisionat încă.” O fi fost o întârziere sau poate că cei de la B1 difuzau o înregistrare. Dar, mă rog… mai contează?

Vicepremierul demisionar, Dragoş Anastasiu, susţine că şpaga pe care a dat-o a fost „de supravieţuire”, nu „de îmbogăţire”: „Am avut de ales între un posibil faliment, sute de angajaţi să ajungă în stradă, sau să dau curs şantajului”

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Stimați telespectatori, au trecut, hai să zicem, o jumătate de oră – pentru mine și, bănuiesc, și pentru ceilalți telespectatori sau jurnaliști – o jumătate de oră în care ne-am întrebat dacă a demisionat sau nu a demisionat. Tot ce a spus domnul Dragoș Anastasiu în această perioadă, în care a apărut și expresia „șpaga de supraviețuire” – care nu e același lucru cu șpaga de îmbogățire –, toate acestea sunt interesante. Statul român, care pune presiune pe oamenii de afaceri, tot ce a spus… sunt lucruri extraordinare.

Alte articole

Ion Cristoiu: Ca și Congresele lui Ceaușescu, cel al lui Bolojan va aduce schimbări doar în camarilă

Analistul Ion Cristoiu: ”Dominic Fritz este un bandit. Ciprian Ciucu nu ar fi ajuns la DNA dacă nu devenea ibovnica politică a lui Ilie Bolojan în userizarea PNL”

Dar nu acesta este subiectul. Ce fel de comunicare publică este asta? Demisia domniei sale vine catastrofal de târziu, da? Vă spuneam și mai devreme, v-am spus și aseară: mă uitam acum într-o carte, „Prințul modern” de Dick Morris – Machiavelli în secolul XXI. Morris a fost consilierul de imagine al lui Bill Clinton în scandalul Lewinsky.

Am găsit cartea în bibliotecă, am citat din ea, dar nu o aveam la îndemână. M-am dus acum și am luat-o. În capitolul XXI – „Supraviețuirea după un scandal” – Dick Morris spune clar: Nu există cale de a ieși câștigător dintr-un scandal prezentat în presă. Singura soluție este să spui adevărul, să încasezi lovitura și să mergi mai departe.

Dragoș Anastasiu şi-a dat demisia din Guvern cu lacrimi în ochi: „Şpaga pe care am dat-o a fost de supravieţuire. În acest moment, în acest climat, îmi este foarte clar că nu mai pot să ajut”

Povestește acolo mecanismul care a funcționat și în cazul altor scandaluri – și care nu a fost aplicat aici: cheia limitării pagubelor este să nu minți. Nu scandalul are picioare scurte, ci minciuna. O minciună duce la alta și, curând, ceea ce părea o încurcătură devine aproape o obstrucționare a justiției.

Stimați telespectatori, scandalul a izbucnit joi seara – hai, vineri dimineață. Normal era ca Dragoș Anastasiu să demisioneze vineri, până la prânz. Înainte. De ce? Pentru că nedemisionând, a reușit – între ghilimele – ceea ce spune și Dick Morris: să adâncească scandalul”, mai spune Ion Cristoiu în pastila zilnică din Mediafax.ro.

„Pentru că, da, partea cealaltă – cea care a „pus la cale” totul – are, cum să spun, o strategie. El are dreptate când spune că aceste lucruri se știau. Dar cei care au orchestrat totul au știut când să le lanseze. Nu e o problemă de presă, nu e o investigație jurnalistică. Este o chestiune manevrată politic.

Și atunci, în toată această perioadă, Dragoș Anastasiu a intrat cu fiecare oră într-un rahat tot mai mare. Au început să apară alte dezvăluiri: că nu și-a făcut aia, că nevastă-sa nu știa ce face… pentru că așa se întâmplă.

În plus, a reușit – dacă nu chiar intenționat – să compromită două figuri importante ale regimului: Ilie Bolojan și Nicușor Dan. Dacă ar fi demisionat vineri la prânz, nu am fi avut aceste dezvăluiri. Ar fi fost: „A demisionat. Asta e.” Și era uitat imediat.

Dar nu. Așa, i-a tras în scandal și pe Nicușor Dan – care știa de dosar, dar a preferat să tacă și nu a avut curajul să-i ceară demisia – și pe Ilie Bolojan, care, la fel, a stat pe margine.

Dragoș Anastasiu, demisionând prea târziu, a reușit să-și pună în cap nu doar opinia publică, ci și să compromită oameni din jurul lui”, conchide Ion Cristoiu.