Israelul a lansat atacuri asupra Libanului în cursul nopții de vineri spre sâmbătă, provocând moartea a cel puțin 16 persoane. Atacurile au avut loc la câteva ore după ce a intrat în vigoare un armistițiu cu Hezbollah, Israelul susținând că a ripostat la proiectilele lansate de gruparea susținută de Iran.
Potrivit Apărării Civile libaneze, alte 12 persoane au fost rănite în urma atacurilor israeliene asupra orașului Nabatieh și a satelor din apropiere, din sudul Libanului.
Armata israeliană a confirmat atacurile, motivând că acestea vin după ce Hezbollahul „a lansat peste 50 de proiectile asupra forțelor israeliene”, a spus, potrivit unor surse citate de POLITICO, un oficial al IDF.
Atacurile vin la câteva ore după ce vineri, Israel și gruparea Hezbollah au convenit asupra unui armistițiu. Armistițiul anunțat ar face parte dintr-un acord mai amplu negociat de Statele Unite și Iran, care prevede oprirea ostilităților „pe toate fronturile” conflictului regional, inclusiv în Liban.
POLITICO notează că operațiunea comună SUA-Israel împotriva Iranului a intensificat imediat tensiunile de-a lungul frontierei dintre Israel și Liban, Hezbollah lansând rachete către nordul Israelului, iar IDF răspunzând cu operațiuni militare pe teritoriul libanez.
🇱🇧 #Lebanon – 🇮🇱 #Israel: The IDF carried out a wave of heavy overnight and morning bombardments targeting the Ali al-Taher hills, using white phosphorus munitions and Apache helicopter fire against what it described as “underground Hezbollah tunnels”.
Towns across the Nabatieh… pic.twitter.com/c5HlR0ss9P
— POPULAR FRONT (@PopularFront_) June 20, 2026
Radicalii iranieni ameninţă să saboteze acordul cu SUA, în timp ce regimul încearcă să-l prezinte drept o victorie
Deşi acordul semnat recent între Statele Unite şi Iran este prezentat de autorităţile de la Teheran drept o victorie diplomatică majoră, opoziţia internă din partea facţiunilor ultraconservatoare ameninţă să complice implementarea înţelegerii şi să creeze noi tensiuni în interiorul regimului, relatează CNN.
Controversele au izbucnit după ce Mahmoud Nabavian, vicepreşedinte al Comisiei pentru Securitate Naţională din Parlamentul iranian, a susţinut public că proiectul acordului ar transforma Republica Islamică într-o „colonie a Statelor Unite” şi ar permite inclusiv accesul Israelului prin Strâmtoarea Ormuz.
Declaraţiile sale, difuzate la nivel naţional, au declanşat proteste în faţa Ministerului iranian de Externe şi o campanie publică împotriva acordului, sub sloganul „Nu vom accepta”.
În pofida criticilor, presa de stat şi oficialii iranieni continuă să prezinte înţelegerea ca pe un succes al Republicii Islamice şi ca pe o înfrângere diplomatică pentru Washington. Totuşi, mulţi dintre contestatari provin chiar din cercurile de putere ale regimului şi beneficiază de influenţă semnificativă în aparatul politic şi de securitate.
Potrivit experţilor, războiul din ultimele luni a oferit conducerii iraniene o oportunitate de a-şi consolida poziţia internă după ani de proteste şi nemulţumiri economice. Cu toate acestea, autorităţile trebuie acum să gestioneze opoziţia venită chiar din tabăra conservatoare care a susţinut regimul.
Analistul Vali Nasr afirmă că noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, şi conducerea Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice trebuie să controleze facţiunea radicală Jebhe-ye Paydari, apropiată de Nabavian, care a încercat să blocheze negocierile cu Statele Unite pe tot parcursul procesului diplomatic.
Într-un mesaj publicat joi, Khamenei a confirmat că a autorizat acordul, însă a subliniat că negociatorii şi-au asumat responsabilitatea pentru rezultat, într-un gest interpretat de observatori drept o încercare de a se distanţa de eventualele consecinţe negative.
Influenţa radicalilor nu se limitează însă la instituţiile statului. Ei au demonstrat în timpul războiului că pot mobiliza rapid susţinători în stradă, în special în rândul populaţiei conservatoare şi al categoriilor sociale mai sărace, care au resimţit puternic efectele conflictului şi ale sancţiunilor economice.
Experţii consideră că succesul acordului va depinde în mare măsură de beneficiile economice pe care populaţia le va vedea în viaţa de zi cu zi. Deschiderea Strâmtorii Ormuz şi reducerea tensiunilor regionale sunt importante, dar pentru cetăţenii iranieni contează mai ales diminuarea sancţiunilor, creşterea veniturilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai.
Potrivit acordului, Iranul ar urma să beneficieze de relaxarea unor sancţiuni, de deblocarea unor active financiare importante şi de posibilitatea de a-şi creşte exporturile de petrol.
Totuşi, experţii avertizează că acordul nu rezolvă automat problemele economice, politice şi sociale care au generat protestele din ultimii ani şi nici nu garantează o pace durabilă.
Mulţi iranieni privesc situaţia cu scepticism. După luni de război şi ani de dificultăţi economice, o parte a populaţiei spune că este mai preocupată de supravieţuirea de zi cu zi decât de disputele geopolitice.
Pentru regimul de la Teheran, adevăratul test al acordului nu va fi semnarea documentelor, ci capacitatea de a demonstra rapid că înţelegerea aduce locuri de muncă, venituri mai mari şi o viaţă mai bună pentru populaţie. În caz contrar, opoziţia radicală ar putea câştiga teren, iar avantajul politic obţinut după război s-ar putea dovedi temporar.