„Vă solicit respectuos să reflectați asupra necesității de a uza de dreptul de sezină pe care vi-l dă Constituția potrivit art. 146 lit. e), de a sesiza Curtea Constituțională privind un posibil conflict juridic de natură constituțională dintre autoritățile publice, respectiv dintre Parlament și autoritatea judecătorească. În esență, Parlamentul a refuzat în câteva situații de a da aviz pozitiv solicitării procurorului general al României de începere a urmării penale a unor parlamentari. Fără a aduce o critică posibilității Parlamentului de a-și îndeplini rolul constituțional, în astfel de situații, totuși, există anumite limite constituționale de care nici Parlamentul însuși nu poate trece”, se arată în documentul transmis de Dumbravă șefului statului, în calitatea de mediator între puterile statului.

Scrisori similare au fost adresate de Horațius Dumbravă și președintelui Senatului, Călin Popescu—Tăriceanu, și președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea.

Alte Articole

Se știu semifinaliștii Asia Express 2024. Dezvăluiri incendiare ...

Un nou termen în dosarul accidentului provocat de Vlad Pascu ...

Victor Ciutacu, despre cazul Crevedia: „Pompierii obișnuiți ...

El precizează că le scrie nu numai în calitatea lui de demnitar public, membru al unei autorități constituționale — Consiliul Superior al Magistraturii, ci și din perspectiva de cetățean al României, care-și dorește ca instituțiile statului să funcționeze în așa fel încât „valorile fundamentale — cum ar fi democrația, statul de drept, demnitatea umană sau egalitatea în fața legii, dar și Justiția — să fie nu numai respectate formal și declarativ, dar și puse în practică”.

„Vă scriu, cu vădită îngrijorare și din perspectiva obligațiilor pe care România și le-a asumat ca membru deplin al Uniunii Europene, în special cele legate de Mecanismul de Cooperare și Verificare instituit în decembrie 2006 în comun cu Comisia Europeană. (…) Împiedicarea justiției, a autorității judecătorești de a-și îndeplini misiunea, în condițiile în care avizul pe care Parlamentul îl dă nu are legătură nici cu activitatea parlamentară a celor vizați de solicitările procurorului general, și nici cu activitatea politică, ci cu exercitarea de funcții guvernamentale, reprezintă, din punctul meu de vedere, un exces de putere al Parlamentului, în sensul în care acesta a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat”, atrage atenția magistratul.

În opinia acestuia, Parlamentul a confiscat, practic, prin acțiunile sale, atribute constituționale ce aparțin autorității judecătorești, contrar dispozițiilor art. 1 paragraf 4: ”Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul democrației constituționale”.
„Este adevărat că art. 109 paragraf 2 din Constituție prevede că ‘Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor’, însă această prerogativă constituțională nu se poate constitui într-una discreționară, aflată la îndemâna Parlamentului, ci, dimpotrivă, în obligația Parlamentului de a nu obstrucționa justiția atunci când există acuzații penale ce fac obiectul unor dosare aflate pe rolul autorității judecătorești. Parlamentul nu se poate constitui într-o barieră pentru justiție, ci e obligat în a sprijini justiția. Ca o ultimă precizare: fără îndoială că parlamentarii cărora nu li s-a retras imunitatea de către Parlament beneficiază de prezumția de nevinovăție până la momentul la care se va pronunța instanța de judecată. Însă, această situație neclară, în opinia mea, nu profită nici parlamentarilor în cauză, tocmai pentru că sunt persoane publice, iar pretinsele acuzații sunt foarte grave”, mai spune Dumbravă.

El consideră că interesul public e în sensul ca aceste pretinse alegații de natură penală să fie clarificate, iar clarificarea nu o poate face în niciun caz Parlamentul, prin refuzul ridicării imunității, ci doar justiția, singura în măsură de a analiza aceste pretinse infracțiuni de care sunt acuzați parlamentarii — foști sau actuali miniștri în cauză.