Tot mai mulți români aleg să își instaleze sisteme video de supraveghere pentru a preveni furturile, vandalismul sau alte incidente. În dorința de a avea un nivel cât mai ridicat de siguranță, unii proprietari fac însă o greșeală care le poate crea probleme: orientează camerele către proprietățile vecinilor sau către zone în care alte persoane au dreptul la viață privată, scrie Newsweek.
Proprietarii de case pot monta camere pentru supravegherea propriei locuințe, a curții, a căilor de acces, a garajului sau a altor spații aflate pe terenul lor. Scopul sistemului trebuie să fie protejarea bunurilor și a persoanelor care se află pe proprietate. Problemele apar atunci când camerele sunt orientate spre curtea vecinilor, spre ferestrele altor locuințe sau surprind în mod constant zone private care nu aparțin proprietarului. Dacă nu poate fi evitată captarea unei mici porțiuni din domeniul public ori dintr-o proprietate învecinată, specialiștii recomandă ajustarea unghiului de filmare astfel încât imaginile respective să fie reduse la minimum.
„În cazul unei locuințe, instalarea unui sistem de supraveghere video nu necesită, de regulă, o autorizație sau acordul unei alte persoane, cât timp camera este orientată exclusiv către spațiul care aparține proprietarului și este utilizată pentru protejarea acestuia. Există însă câteva aspecte care trebuie avute în vedere. Dacă echipamentul surprinde, chiar și parțial, zone aflate pe proprietatea vecinului, precum curtea, ferestrele, balconul sau alte părți ale imobilului, este necesar acordul expres al persoanei vizate”, a declarat avocatul Bogdan Piţigoi pentru Digi24.
„Persoana care instalează un sistem de supraveghere video are obligația de a se asigura că unghiul de filmare este limitat la spațiul asupra căruia are drept de folosință și că nu surprinde, fără justificare, domeniul public sau proprietatea altor persoane. De asemenea, proprietarul trebuie să protejeze confidențialitatea imaginilor înregistrate și să le utilizeze exclusiv în scopul pentru care a instalat sistemul. Înregistrările nu pot fi publicate în mediul online și nici folosite pentru a expune, denigra sau prejudicia alte persoane, deoarece o astfel de utilizare poate atrage răspunderea juridică”, a precizat specialistul.
Multe camere de supraveghere sunt dotate și cu microfon, însă utilizarea funcției de înregistrare audio este mult mai sensibilă din punct de vedere legal decât simpla filmare. Înregistrarea conversațiilor altor persoane fără acordul acestora poate ridica probleme privind respectarea vieții private și protecția datelor. Din acest motiv, în majoritatea situațiilor este recomandată dezactivarea funcției audio, sistemul fiind utilizat exclusiv pentru captarea imaginilor.
„În cazul sistemelor de supraveghere administrate de asociațiile de proprietari, perioada de stocare a înregistrărilor este, de regulă, de până la 30 de zile. Aceasta este și recomandarea formulată de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), cu excepția situațiilor în care există un motiv justificat pentru păstrarea imaginilor o perioadă mai lungă. În cazul unei camere instalate de o persoană fizică pentru protejarea propriei locuințe, înregistrările pot fi păstrate și pe un suport extern de stocare, atât timp cât sunt utilizate exclusiv în scop personal și nu sunt divulgate ori folosite într-un mod care încalcă drepturile altor persoane”, a mai spus avocatul Bogdan Piţigoi.
Printre cele mai întâlnite erori se numără orientarea camerelor către curțile sau ferestrele vecinilor, activarea înregistrării audio fără un motiv justificat, păstrarea imaginilor pentru perioade mai lungi decât este necesar, publicarea pe internet a înregistrărilor în care apar alte persoane fără acordul acestora. Astfel de situații pot genera reclamații și, în anumite cazuri, pot atrage răspunderea civilă sau sancțiuni pentru încălcarea regulilor privind protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată.
„În situații grave, utilizarea necorespunzătoare a unui sistem de supraveghere poate atrage și răspunderea penală. Articolul 226 din Codul penal, referitor la violarea vieții private, poate deveni aplicabil atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Într-o astfel de situație, persoana care se consideră vătămată poate formula o plângere penală, iar organele de urmărire penală vor analiza existența unei eventuale infracțiuni”, a concluzionat avocatul Bogdan Pițigoi.