Decizia CCR privind legea conversiei creditelor a fost AMÂNATĂ pentru 18 ianuarie 2017

Guvernul a contestat în urmă cu aproximativ o lună la CCR proiectul de lege adoptat de Parlament referitor la conversia creditelor în franci elveţieni la cursul de la data acordării.

Premierul Dacian Cioloş preciza la acea dată că Guvernul a atacat legea la CCR pentru clarificări, nu pentru că este împotriva ei.

„Vreau să precizez din start că Guvernul a dat un punct de vedere pozitiv cu anumite amendamente. De ce amendamente? Pentru că, din punctul nostru de vedere, este important ca această lege să-i vizeze pe cei cărora le e pus în pericol venitul lunar din cauza ratelor la bancă în urma modului cum au evoluat aceste credite. Faptul că am trimis la CCR această lege nu este pentru că suntem împotriva ei. Sunt acolo câteva elemente, aşa cum a fost ea votată în Parlament – pentru că, din păcate, Parlamentul nu a luat în considerare amendamentele pe care le-am propus – care, din punctul nostru de vedere, ar fi făcut-o aplicabilă şi dacă nu clarificăm constituţionalitatea acum, înainte de a intra ea în vigoare, există riscul ca ea să producă efecte şi peste câteva luni altcineva să o atace, o bancă sau… Oricine altcineva poate să o atace şi va crea mai multe probleme celor care aşteaptă să li se rezolve problemele”, declara Dacian Cioloş.

Primul argument al guvernului este acela că legea nu este „suficient de precisă şi de previzibilă”, încălcând astfel articolul 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Două sunt prevederile legii conversiei indicate de Guvern ca având ”norme neclare ce pot genera incoerenţă în aplicare”.

Alte articole

Înalta Curte de Casație şi Justiție a anulat decizia Curții de Apel Ploieşti. Turul 2 nu se mai întoarce, românii merg la vot pe 4 mai. Sentinţa e DEFINITIVĂ

Curtea de Apel Ploieşti a motivat sentinţa „turul 2 înapoi”: 6 motive de nelegalitate a hotărârii CCR de anulare a alegerilor

Astfel, potrivit Executivului, art. I pct. 1 – art. 491 alin. (2) „instituie, prin norme cu caracter imperativ, interdicţia de a se introduce în actele adiţionale de conversie alte prevederi decât cele impuse de legislaţie”, ceea ce, în opinia Guvernului, înseamnă că „norma este vagă şi imprecisă”, potrivit Mediafax.

O a doua prevedere a legii conversiei exemplificată de către Guvern că ar putea genera incoerenţă în aplicare se regăseşte la alin. (3) şi (4) ale articolului indicat anterior. Cele două alineate statuează faptul că ”împrumutul pentru achiziţionarea unui imobil, teren, construcţie, reabilitare, consolidare, extindere” va fi încadrat ca imobiliar sau ipotecar, indiferent cum a fost el denumit iniţial. Această prevedere, spune Guvernul, ”poate conduce la blocaje provocate de aplicarea neunitară şi arbitrară şi riscă să fie încălcat principiul securităţii juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie cunoscute şi înţelese, iar pentru a fi înţelese, trebuie să fie suficient de precise şi previzibile”.

Al doilea argument adus de Executiv în sprijinul contestaţiei de neconstituţionalitate a legii conversiei vizează respectarea principiului neretroactivităţii legii. În sprijinul acestui argument, Guvernul invocă, pe de o parte, acte normative ale Uniunii Europene care stipulează clar faptul că ”statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiţia ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv”.

În sprijinul aceluiaşi argument al neretroactivităţii legii, Executivul indică şi încălcarea, de către legea conversiei, a articolului 15 ali. (2) din Constituţie care interzice ca aplicarea legii să retroactiveze. ”Aplicabilitatea legii (…) inclusiv asupra contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare, contravine principiului neretroactivităţii legii”, mai arată Guvernul în contestaţia trimisă CCR.

Un al treilea argument invocat de Guvern împotriva intrării în vigoare a legii conversiei creditelor din franci elveţieni se referă la faptul că actul normativ ”are un caracter discriminatoriu” faţă de cei care au contractat credite în lei sau în alte valute.

Totodată, Executivul atrage atenţia asupra faptului că legea conversiei este un exemplu de instabilitate legislativă, lucru care s-ar putea traduce prin dobânzi mai mari pe care România va trebui să le plătească la împrumuturile externe şi la ”înrăutăţirea rating-ului de ţară”.

De asemenea, Guvernul anticipează şi o posibilă dare în judecată a statului român de către ”instituţiile de credit cu capital majoritar străin”, ceea ce ar avea ”implicaţii semnificative asupra bugetului de stat”.

În sesizare Cabinetul Cioloş mai argumentează că, potrivit simulărilor Băncii Naţionale a României, pierderea potenţială la nivelul sectorului bancar ar fi de aproximativ 2,5 miliarde de lei, ceea ce ar due la riscuri privind stabilitatea finanaciară.

Proiectul de lege privind conversia creditelor în franci elveţieni a fost adoptat de plenul Camerei Deputaţilor pe 18 octombrie.

Potrivit actului normativ, creditele în franci elveţieni se convertesc în lei la cursul de la data încheierii contractului. Conversia se realizează prin act adiţional. Costurile creditului convertit în lei vor fi negociate cu consumatorul, respectându-se principiul bunei credinţe şi diligenţele profesionale, astfel încât obligaţiile de plată să nu fie mai împovărătoare pentru consumator.

La cererea consumatorilor, băncile care au procedat la conversia creditelor în franci elveţieni pot să revină la contractul în franci elveţieni şi vor efectua conversia în condiţiile prezentei legi, iar sumele pe care creditorul le-ar fi încasat în plus de la împrumutat în perioada scursă de la data efectuării conversiei din franci elveţieni în lei sau euro, conform ofertei băncii, până la data încheierii noului act adiţional pentru conversie efectuată se calculează conform contractului de credit.

Tot miercuri, Curtea analizează sesizări ale Executivului privind neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea OUG 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere şi a Legii pentru modificarea şi completarea Legii dialogului social nr.62/2011.

Alte două sesizări vizează acte normative care aduc modificări şi completări Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr.341/2004.