Legea internshipului: Angajatorii vor fi obligaţi să-i plătească pe tinerii care vin în practică

Legea prevede că toate persoanele de peste 16 ani pot participa la activităţi de pregătire şi practică în cadrul companiilor şi instituţiilor de stat, această perioadă fiind numită de „internship”.

Pentru ca o instituţie să poată primi oameni în practică, trebuie să aibă cel puţin cinci salariaţi, să nu fie în insolvenţă şi să nu fi făcut concedieri colective sau reorganizare a activităţii în ultimele 12 luni.

„Programul de internship se desfăşoară în temeiul contractului de internship. Este interzisă delegarea de sarcini internului ce constau în prestarea altor activităţi şi/sau exercitarea altor atribuţii în afara celor care au ca obiect pregătirea teoretică şi practică conform contractului de internship. Pe perioada programului, internul se obligă să presteze activităţile prevăzute în contractul de internship sub directa coordonare a unui îndrumător desemnat de conducătorul organizaţiei gazdă, dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă de cel puţin doi ani în domeniul de activitate”, se arată în textul legii.

Persoana aflată în practică va avea dreptul la o indemnizaţie lunară netă al cărei cuantum va fi de cel puţin 50% din echivalentul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Alte articole

Tichete de masă 2025. Ce valoare au și în ce condiții sunt oferite de către angajatori

Cum poți fi dat afară de la locul de muncă în 2025. Ce drepturi și obligații au angajații: „Nu înseamnă întotdeauna că angajatorul are dreptate”

Activitatea practică va fi de maximum şase ore pe zi şi cel mult 30 de ore pe săptămână, persoana aflată în practică având dreptul la două zile de repaus după fiecare cinci zile muncite.

Totodată, acesta nu poate efectua ore suplimentare, iar organizaţia are obligaţia de a ţine evidenţa timpului în care internul îşi desfăşoară activitatea din cadrul programului.

La finalul perioadei de internship, îndrumătorul va realiza un referat de practică ce va cuprinde descrierea activităţilor desfăşurate de intern, modul de îndeplinire al acestora, aptitudinile pe care le-a dobândit, conduita şi concluziile privind desfăşurarea programului de internship. Activitatea celui aflat în practică va fi notată cu „foarte bine” (FB), „bine” (B) sau „nesatisfăcător” (NS).

„În termen de cinci zile de la comunicarea referatului de evaluare final, organizaţia gazdă are obligaţia de a elibera internului un certificat de internship care să ateste perioada în care acesta a desfăşurat activitatea în baza contractului de internship, activităţile desfăşurate şi calificativul obţinut în urma evaluării. (…) Certificatul de internship poate atesta inclusiv efectuarea practicii de specialitate obligatorii prevăzute în planul de învăţământ, în conformitate cu Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor”, se mai precizează în acest proiect legislativ.

Pentru stimularea ocupării forţei de muncă, firmele ar urma să primească şi o primă „de promovare a angajării” echivalentă cu 1.000 euro pentru fiecare angajat care a urmat un program de internship şi a lucrat neîntrerupt 24 de luni în cadrul companiei.

Banii ar urma să vină de la bugetul asigurărilor pentru şomaj, urmând ca după intrarea în vigoare a legii să fie constituit Fondul pentru Acordarea Primei de Angajare, instituţie căreia se vor putea adresa persoanele juridice ce doresc să primească acest stimulent.

Acordarea primei de promovare a angajării se va acorda în limita fondurilor alocate cu această destinaţie, după 24 de luni de la angajarea persoanei pentru care s-a solicitat acordarea stimulentului.

Angajatorii care nu vor încheia contracte de internship cu persoanele aflate într-o perioadă de practică riscă amenzi cuprinse între 10.000 şi 20.000 de lei, iar cei care nu îi vor acorda indemnizaţii de practică riscă amenzi de până la 6.000 de lei.

Legea internshipului va rămâne în dezbatere publică până pe 20 iulie.