Această legătură pare logică pentru oricine a avut o noapte albă, însă mecanismele din spatele acestei realităţi nu au fost încă elucidate, informează lefigaro.fr.

Mai multe studii, prezentate în luna iunie la congresul organizat de Academia americană pentru medicina somnului, au analizat mecanismele prin care lipsa somnului afectează gradul de anticipare a emoţiilor iminente.

Cercetătorii de la Laboratorul de imagistică neuronală de la Universitatea Berkeley din California au studiat rezultatele oferite de scanările cerebrale efectuate pe 18 adulţi supuşi unor teste cognitive pe parcursul a două şedinţe – una după o noapte obişnuită, în care voluntarii au dormit, şi una după o privare de somn de 24 de ore.

„Aceste teste au constat în expunerea pacienţilor în mod aleatoriu unor stimuli negativi sau neutri cu scopul de a observa reacţiile lor”, a explicat Andrea Goldstein, coordonatoarea studiului.

Imagistica medicală a dezvăluit faptul că lipsa somnului amplifică semnificativ activitatea de anticipare în complexul amigdalian, o zonă a creierului asociată cu reacţia la experienţele negative şi dezagreabile. În anumite zone din acest centrul emoţional din creier, lipsa somnului a declanşat o creştere a reacţiei de anticipare de peste 60 de procente – o intensitate care s-a dovedit a fi corelată şi cu o tendinţă naturală spre anxietate.

„Pacienţii care erau cunoscuţi pentru stările lor de anxietate au prezentat cea mai mare variaţie a capacităţii lor de anticipare”, afirmă autorii studiului.

„Anticiparea este un mecanism cerebral fundamental existent la un număr mare de specii”, afirmă Sylvie Royant-Parola, psihiatru la Centrul de explorare a somnului din Garches. „Această intrare în stare de alertă nu este neapărat negativă, dimpotrivă, ne ajută să ne pregătim pentru situaţii periculoase. Este vorba deci de un mecanism de supravieţuire. Dar, atunci când aceasta este exacerbată şi se transformă într-o hiperactivitate, ea devine negativă şi se caracterizează prin stres şi o anxietate severă”, a mai spus aceasta.

Cercetătorii de la Universitatea Berkeley consideră că acest fenomen a devenit din ce în ce mai îngrijorător pentru societatea americană care suportă în ultimii ani o „erodare” constantă a timpului destinat somnului.

Problema lipsei somnului, departe de a se limita la teritoriul Statelor Unite, a devenit una de sănătate publică şi în Europa. Deşi francezii sunt încă departe de recordul americanilor, cu un timp mediu destinat somnului de 6 ore şi 45 de minute, în comparaţie cu 6 ore pentru americani, această „cotă” de somn este insuficientă în ceea ce priveşte nevoia zilnică medie de somn, estimată între 7 şi 8 ore.