Livia Stanciu, CCR: Remanierea, fără acordul Parlamentului, ar fi fost prin fraudă la lege în condiţiile destrămării coaliţiei

CCR a statuat că raţiunea procedurii constituţionale prevăzute de articolul 85 alineatul (3) din Constituţie şi, implicit, a necesităţii aprobării Parlamentului în cazul remanierii guvernamentale ce implică schimbarea compoziţiei politice a Guvernului este direct legată de susţinerea politică de care un guvern se bucură şi de procedura constituţională a acordării votului de încredere de către Parlament.

„Aprobarea propunerii primului-ministru de modificare a structurii şi/ sau a compoziţiei politice a Guvernului implică responsabilitatea Parlamentului, în calitate de autoritate reprezentativă aleasă de către corpul electoral, precum şi o răspundere politico-juridică pe care o presupun, de altfel, toate actele pe care acesta le emite”, se menţionează în opinia separată.

Citeşte şi: CCR a publicat motivarea deciziei prin care îl obligă pe Iohannis să revoce miniştrii remaniaţi de Dăncilă DOCUMENT

Totodată, judecătorul constituţional arată că legiuitorul constituant a obligat preşedintele României ca, atunci când este sesizat cu o remaniere guvernamentală, mai întâi să verifice dacă a intervenit sau nu o schimbare în structura sau compoziţia politică a Guvernului.

Alte articole

Claudiu Târziu îi cheamă pe români la protest împotriva Guvernului de ziua lui Eminescu: „Simpla opoziție politică față de un regim ticălos nu mai ajunge”

Europol critică tăierile anunțate de Guvern. Se așteaptă proteste: „E o inconștiență. Premierul induce în eroare opinia publică”

„În acest din urmă caz, preşedintele îşi poate exercita atribuţia de revocare şi numire a unor miniştri numai în baza aprobării Parlamentului. Raţiunea acestei proceduri este tocmai aceea de a prezerva dreptul Parlamentului de a menţine sau retrage încrederea acordată Guvernului. Această verificare de competenţă, pe care este obligat să o realizeze preşedintele României înaintea emiterii oricărui decret, ţine în mod direct de respectarea principiului legalităţii şi, de asemenea, de îndeplinirea rolului său constituţional de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, în temeiul dispoziţiilor art. 80 alin. (2) din Legea fundamentală”, se menţionează în document.

Magistratul mai precizează că, în condiţiile destrămării coaliţiei de guvernare, preşedintele României nu mai putea exercita atribuţiile prevăzute de articolul 85 alineatul (2) din Constituţie, ce includ şi dreptul de apreciere al preşedintelui, atât din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de legalitate, cât şi de corespundere a candidatului, ci a refuzat să îşi exercite atribuţiile în alte condiţii decât cele prevăzute de Legea fundamentală.

„În opinia noastră, în condiţiile destrămării coaliţiei şi nedelimitării portofoliilor, un decret de remaniere guvernamentală, în lipsa acordului Parlamentului, ar fi fost emis prin fraudă la lege, actul fiind lovit de nulitate pentru nerespectarea unei condiţii de validitate, cu consecinţe directe în ceea ce priveşte respectarea Constituţiei, dar şi a securităţii juridice şi funcţionării Guvernului. Îndeplinirea condiţiilor de legalitate a decretului de numire în funcţia de membru al Guvernului, act administrativ cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, se analizează prin raportare la starea de fapt şi la dispoziţiile legale aplicabile acesteia la momentul emiterii actului. Aşadar, decretele de numire sunt guvernate de principiul tempus regit actum, ceea ce înseamnă că preşedintele nu putea proceda la emiterea decretelor de remaniere, decât cu nesocotirea principiului legalităţii”, se notează în opinia separată.

Pe 18 septembrie, Curtea Constituţională a României a stabilit că există conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi preşedintele Klaus Iohannis pe tema refuzului şefului statului de revocare din funcţie a unor miniştri şi de desemnare a interimarilor.

Totodată, judecătorii constituţionali au stabilit, referitor la desemnarea miniştrilor titulari, că nu există conflict între premier şi preşedinte, şeful statului nefiind obligat să semneze decretele de numire a acestora.