Livia Stanciu, preşedinte ÎCCJ: NU se impune o lege a graţierii şi amnistiei

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Livia Stanciu, a declarat vineri că nu se impune o lege a graţierii şi amnistiei şi nici abrogarea art. 13 din Legea 78/2000.

24 oct. 2014, 08:52
Livia Stanciu, preşedinte ÎCCJ: NU se impune o lege a graţierii şi amnistiei

Nu. Absolut nu. O să dezvolt, dacă se va pune această problemă în cadrul comisiilor juridice, pentru că ele vor fi discutate, se impun a fi discutate, atât a Senatului, cât şi a Camerei Deputaţilor, şi vă invit atunci, pentru că ar fi multe aici de spus. Şi aşa cum mă ştiţi de fiecare dată, poate spre nemulţumirea altora, Livia Stanciu va prezenta un punct de vedere şi un punct de vedere extrem de argumentat. Concluzia însă finală pe care vreau ca să o reţineţi: nu se impune la acest moment nicio lege de amnistie, nicio lege de graţiere, nici abrogarea dispoziţiilor nici art. 13, nici art. 13 indice 1, nici indice 2 din Legea 78/2000′, a afirmat Livia Stanciu, citată de Agerpres.

Robert Cazanciuc, reacţie la discuţia Hrebenciuc-Şova privind proiectul amnistiei şi graţierii

Art. 13 din Legea 78/2000 prevede că ‘fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani’.

La art. 13, indice 1, se arată că ‘infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani’ iar la art.13 indice 2 – ‘infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani’.