LOGO special GOOGLE, cu ocazia împlinirii a 127 de ani de la naşterea fizicianului Niels Bohr

Niels Bohr (7 octombrie 1885 – 18 noiembrie 1962), un danez de origine evreiască, a fost unul dintre cei mai de seamă fizicieni ai lumii, implicarea sa în înţelegerea structurii atomice şi a mecanicii cuantice aducându-i, în 1922, premiul Nobel pentru fizică.

Bohr a fost profesor de fizică şi directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Fizicianul a fost autorul modelului atomic care îi poartă numele, a adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice şi s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În fizica atomică, modelul Bohr, prezentat de fizician în 1913, descrie atomul drept un mic nucleu încărcat cu sarcină pozitivă, înconjurat de electroni cu sarcină negativă care circulă pe orbite în jurul acestuia – asemănător ca structură cu Sistemul Solar, dar cu forţe electrostatice care asigură mai degrabă atracţia decât gravitaţia. Această descoperire a venit ca o îmbunătăţire a modelului cubic (din 1902), a modelului Saturnian (1904) şi a modelului Rutherford (1911). Din moment ce modelul atomic al lui Bohr a fost considerat o modificare în fizica cuantică a modelului Rutherford, mulţi fizicieni l-au numit modelul Rutherford-Bohr.

Alte articole

Google, bun de plată pentru minciunile AI-ului: O instanță din Germania a decis că gigantul este direct responsabil pentru răspunsurile false generate de AI Overviews

UE pregătește o amendă istorică pentru Google. Bruxelles-ul acuză compania că își favorizează propriile servicii

În 1920, Niels Bohr a făcut propria descriere a tabloului periodic al elementelor.

Între anii 1920 şi 1924, fizicienii Albert Einstein şi Niels Bohr, după o primă întâlnire la Berlin, deveniseră prieteni, în sensul în care îşi cunoşteau şi îşi admirau reciproc ideile. În 1924, Bohr, într-un articol redactat împreună cu A. Kramers şi J.C. Slater, afirmă că, în cazul unui proces fizic individual cuantic, nu se poate vorbi despre evidenţă experimentală asupra conservării energiei, impulsului şi cauzalităţii. Un asemenea punct de vedere, evident în contradicţie cu viziunea clasică a fizicii, generează – pentru prima dată – un conflict deschis între Einstein şi Bohr.

Niels Bohr a afirmat că natura, aşa cum se manifestă ea, nu are o singură formă de prezentare, ci mai multe, fiecare dintre ele spunând câte ceva, fiecare dintre ele fiind complementară cu celelalte aspecte. Aşa cum întregul unui om nu poate fi perceput fără a ţine cont de toate componentele anatomice (cap, mâini, picioare, trunchi etc.), la fel şi tabloul naturii nu poate fi înţeles decât acceptând că toate formele ei particulare de prezentare fac parte – simultan – dintr-un întreg.

Importanţa filosofică a acestui mod de a accepta şi înţelege natura a făcut ca aceste afirmaţii să fie recunoscute în fizică sub numele de „principiul complementarităţii”. Celebra formulare succintă a acestui principiu, dată de Bohr, a fost „Contraria non contradictoria sed complementa sunt/ contrariile nu sunt opuse, ci complementare”.

În 1936, teoria fisiunii izotopului de uraniu, propusă pe baza unor experimente realizate în laboratorul lui Bohr de colegul acestuia O.R. Frish, a fost probată plecând de la identificarea unor produse de dezintegrare aparţinând lui Otto Hahn şi Fritz Strassman. Când Frish a realizat experimentul, Bohr se afla într-o călătorie în Statele Unite şi a aflat de rezultatele cercetării la revenirea în ţară. Imediat a pus bazele teoriei conform căreia izotopii de uraniu 235 erau fisionabili (instabili), în timp ce izotopii U238 erau stabili. Înţelegerea fragmentelor fisionabile instabile a dat imediat naştere ideii folosirii unei reacţii în lanţ pentru obţinerea unei mari cantităţi de energie. Această descoperire va fi vitală pentru dezvoltarea ulterioară a bombei atomice.

Fiul lui Niels Bohr, Aage Niels Bohr, a primit premiul Nobel în 1975 pentru cercetările sale, iar fratele celebrului fizician, Harald Bohr, a fost un cunoscut matematician.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.