Minune dumnezeiască pentru cântăreaţa Maria Ghinea, după ce a fost împușcată în cap de soțul ei: „Toţi se întrebau cum de pot cânta, dar nu pot vorbi”

Maria Ghinea a fost împuşcată în cap de soţul gelos. Artista are, azi, 55 de ani, dar îşi aminteşte coşmarul petrecut în urmă cu 24 de ani ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Medicii nu-i dădeau nicio şansă de revenire la normal. Toată lumea era de părere că frumoasa artistă va rămâne o legumă pentru tot restul vieţii.

Cu toate astea, la doar trei luni jumate de la accident şi de la operaţie, Maria Ghinea a cântat la o nuntă. Cu perucă şi cu faţa care purta urmele acelui accident nefericit şi ale operaţiei, nimeni nu ar fi recunoscut-o dacă nu i-ar fi recunoscut vocea inconfundabilă.

După ce a fost împuşcată în cap, Maria Ghinea a reuşit să cânte înainte de a reîncepe să vorbească

Doar o minune dumnezeiască a făcut posibilă această revenire în faţa publicului. Iar minunea este cu atât mai mare cu cât, luni bune, artista nu a putut vorbi, dar… a putut cânta.

„Trei luni de zile nu am mers şi nu am vorbit. Toată lumea îmi spunea că o să rămân cu multe sechele ale acestui moment nefericit din viaţa mea. Eram pe punctul de a mi se de deschide dosar de pensionare pentru că nu mai fusesem de trei luni la Ansamblul Căluşul din Scorniceşti, acolo unde eram angajată. Şi pentru a împiedica lucrul acesta, m-am dus la ansamblu, nu pentru că puteam face ceva, dar voiam să nu ies la pensie. Ştiam că drumul meu nu s-a rupt, că el va continua.

Alte articole

Motivul pentru care Maria Ghinea și-a iertat călăul! Fostul soț o împușcase în cap cu ani în urmă: „Am să iert toți oamenii care îmi fac rău în viața aceasta”

Maria Ghinea, dezvăluiri dureroase după ce a fost împușcată în cap. Cum a reacționat când a aflat că unul dintre băieți a încercat să ia legătura cu tatăl lui

Citeste si Maria Ghinea are o poveste de viață impresionantă. Până la vârsta de 54 de ani a trăit într-o garsonieră de 28 metri pătrați

Ţin minte că era într-o zi frumoasă de vară şi, făcând naveta, am trecut pe lângă o plantaţie de pruni. I-am făcut colegului care conducea maşina semn să oprească şi am început să cânt. El s-a speriat şi m-a întrebat: „Doamne, dar tu poţi să vorbeşti, poţi să cânţi?”. I-am facut semn din cap că nu pot vorbi, am zâmbit şi doar am cântat. Ulterior, am fost la medicul ORL care a spus că m-am întors la ce iubesc cel mai mult şi, cântând, voi reuşi si să vorbesc din nou. În decursul unui an de zile, nu am putut spune foarte multe, doar câteva cuvinte simple […]

Eram la terapie intensivă, deasupra mea am văzut vreo şapte persoane, printre care şi medicul care mă operase. Şi îl auzeam cum spunea: „Săraca femeie nu va mai avea nicio legătură nici cu trecutul, nici cu viitorul, va fi ca o plantă”. Ţin minte că o asistentă i-a zis atunci că ea crede că aud şi înţeleg pentru că ochii îmi lăcrimau. Iar medicul i-a răspuns că sunt doar repercusiunile operaţiei şi că niciodată nu-mi voi mai da seama ce se întâmplă cu mine. Eu mă simţeam extraordinar de rău pentru că mi-am dat seama că nu mai am nici părul, care era foarte lung şi era cel mai de preţ pentru mine„, s-a destăinuit artista într-un interviu pentru Fanatik.

Chipul Mariei Ghinea, schimonosit după operaţie

În urma împuşcăturii şi a operaţiei la cap, chipul Mariei Ghinea s-a tranformat radical. Semăna cu „un monstru„, după cum ea însăşi mărturiseşte.

În cele trei luni petrecute în spital, nimeni – nici cadre medicale, nici prietena ei, nici familia – nu a vrut să-i dea o oglindă să-şi vadă chipul, dar reacţiile celor care o vizitau pentru prima dată erau mai mult decât grăitoare.

„În spital, nimeni nu-mi dădea o oglindă ca să mă pot vedea. Aveam o prietenă care m-a vizitat din când în când şi mereu îmi zicea că a uitat oglinda acasă. Atunci mi-am pus un semn de întrebare că se întâmplă ceva. Şi în momentul în care directorul ansamblului la care eu activam a venit în vizită, când a intrat în salonul meu a făcut doi paşi în spate şi s-a speriat. Mi-am dat seama imediat că ceva nu este în regulă cu înfăţişarea mea. După trei săptămâni, am rugat rudele să mă scoată sub semnătură din spital, nu mai puteam suporta să stau acolo. Şi le-am rugat să nu mă ducă acasă cu o Salvare, ci cu o maşină.

Citeste si Marius Ţeicu nu poate trece peste moartea fiicei sale: „Nu este zi de la Dumnezeu să nu plângem”

Fratele meu a venit şi m-a luat atunci acasă cu o Dacie şi, urcându-mă, m-am văzut în oglinda maşinii. Faţa mea era tumefiată, neagră şi cu ochii roşii, eram ca un monstru. Atunci mi-am dat seama de ce lumea ezita să-mi dea o oglindă. A fost foarte greu şi pentru copiii mei care erau foarte mici, aveau 13 şi 5 ani. Dar în acelaşi timp, au fost şi foarte puternici. Veneau să mă ia de braţe şi să mă ajute să ies afară, la aer”, a mai dezvăluit artista.

Maria Ghinea şi-a reluat activitatea la trei luni jumate de la accident

Copiii au fost cei care au motivat-o să-şi revină complet şi tot pentru ei Maria a făcut eforturi supraomeneşti ca să revină pe scenă, la nunţi şi botezuri, ca să aibă ce să le pună pe masă.

„Cam la trei luni şi jumătate am avut prima nuntă. Ţin minte că purtam perucă, oamenii recunoaşteau vocea, dar nu recunoşteau persoana. Toţi se întrebau cum de pot cânta atât de repede, dar nu pot vorbi„, spune artista.

A refuzat să mai iubească

Mariei Ghinea i-a luat mult timp să depăşească trauma trăită şi să poată deveni din nou un om normal. Un lucru n-a mai putut face însă niciodată: să iubească din nou şi să se recăsătorească.

De două ori ales greşit bărbaţii din viaţa sa, iar teama că ar putea suferi din nou o dezamăgire a fost prea mare ca să încerce din nou. S-a refugiat în muzică şi şi-a dedicat timpul şi talentul publicului. Ca femeie, s-a lăsat pe locul doi, dar spune ea, nu regretă. A învăţat de la bunica sa că în viaţă trebuie să fii mulţumit cu ceea ce ai.

„Nu pot să fiu nedreaptă şi să spun că nu au mai existat oameni care mi-au făcut curte, care probabil erau oameni buni. Dar întotdeauna s-a terminat cu un dialog şi atât. Eu sunt fericită aşa cum sunt. N-aş mai da fericirea şi liniştea de acum pentru nimic, n-aş mai putea să împart această linişte cu cineva. Bunica mea îmi spunea mereu că în viaţă trebuie să îţi lipsească ceva, nu le poţi avea pe toate.

Eu am greşit de două ori. Am ales prima dată un băiat care nu avea nimic în comun cu mine, eram doi străini într-o casă, ne-am despărţit. Iar cel de-al doilea a fost cel mai mare rău pe care mi-l puteam face. Şi atunci am zis că la capitolul acesta sunt repetentă şi nu mai vreau să încerc nimic„, a mai povestit artista în interviul pentru sursa citată.