„Pe 17 martie au plecat de la Mariupol. Orcii (cuvânt folosit de ucraineni pentru soldaţii ruşi care le-au invadat ţara la 24 februarie) au anunțat un „culoar verde” și au eliberat oameni. Actiunea a fost filmată de presa rusă. Cum au transformat rușii orașul meu nu poate fi exprimat în cuvinte. Dacă te uiți înapoi – un Armaghedon: case rase de pe fața pământului, case cu găuri uriașe de la loviturile aeriene. Și în curți există cratere cu o rază de 5 până la 10 metri. În jurul caselor sunt multe cadavre. Locuitorii erau aruncaţi în gropi și acoperiţi cu pământ. În timpul cât am stat în oraș, între case au început să apară cimitire îngrijite, cu cruci și inscripții.

Citeşte şi: Pentru această mamă, iadul continuă şi după Mariupol. A stat 34 de zile într-un subsol, unde a băut apă din zăpadă topită, iar acum fiul i-a fost deportat cu forţa în Rusia. „Va fi pus să lupte împotriva mea!”

Alte Articole

NATO va trimite sisteme de apărare, inclusiv baterii de tip ...

Bill Burns, directorul CIA: „Ucraina ar putea pierde războiul ...

Când am trecut pe strada centrală a cartierului nostru, nu am văzut nici măcar o casă întreagă
Ceea ce odată fusese o șosea curată și îngrijită, s-a transformat acum într-un câmp pârjolit, cu tancuri rusești rămase arse amestecate cu corpurile celor care zăceau lângă sau pe ele… Probabil că îmi voi aminti mirosul acela toată viața.

Era ciudat, îmi era greu să respir. Cenușa neagră a zburat în aer, iar drumul era plin de resturi de construcții, moloz și cadavre. A fost foarte greu de condus”, povesteşte femeia.

Citeşte şi: Coşmar în Mariupol, oraşul devastat de bombardamentele ruşilor. Copiii beau apă de ploaie din bălţi pentru a putea supravieţui

Alina Stailovskaya: „Topeam zăpadă. Aveam limită de o cană de apă pe zi și două linguri de orez de persoană”

„În cele 3 săptămâni nu am avut nici apă, nici lumină și nici căldură. Temperatura în apartamentul cu geamuri sparte era aceeași cu temperatura de afară: 0-10 grade… Bombardamentele au fost atât de puternice, încât unda de șoc a spart ferestrele și a rupt mânerele ferestrelor.

Din cauza lipsei apei a trebuit sa incalzesc zapada si apoi sa o fierb. Uneori, noaptea, nu mă trezeam din cauza bombelor, ci pentru că îmi era îngrozitor de sete pentru că nu băusem apă de câteva zile. Apa era folosită doar pentru gătit sau o țineam pentru copii. Limita era de o cană de apă pe zi. Nu aveam aproape nimic de mâncare pentru că nu apucasem să facem provizii, dar oricum nu aveam suficientă apă pentru a o găti.

Chiar și atunci când am reușit să gătim orez, am stabilit o limită de 2 linguri de orez de persoană pe zi”, a povestit Alina Stailovskaya, citată de amazing-ukraine.com.