"Stăteam câte 42 de deţinuţi în 12 paturi. Asta se întâmpla în anul 1959, anul de maximă mortalitate din toata istoria Gherlei. Pentru că nu aveam ciorapi, un locotenent m-a oprit pe mine şi pe încă un deţinut şi ne-a spus: "Măi, vouă nu vă este milă de mine? Vreţi să ne arunce ăştia după gratii alături de voi? Dacă voi vă pierdeţi sănătatea aici? Haideţi să vă dau eu ciorapi". Ne-a culcat pe burtă, ne-a pus să ne ridicăm picioarele de la genunchi în sus, cu tălpile apropiate. Se dădea în spate şi asa cum dai cu toporul când tai lemne, aşa dădea în picioare, cu un ciocan cu care se bătea în gratii", a povestit Octavian Bjoza.
Acesta şi-a pierdut tinereţea în lagăre şi la muncă silnică. A fost în 14 lagăre, dar nu a uitat niciodată torturile din Penitenciarul Gherla.
"Pentru că eu nu am ţipat şi el obosise, mi-a mai tras încă 25 de lovituri, deci câte 25 în două tranşe, în interval de nici 20 de minute. Martorii îşi amintesc că 40 de zile m-am târăt în genunchi şi coate, pentru că nu puteam merge. Foarte mulţi sunt cei care au păţit ce am păţit eu", a mai spus Octavian Bjoza.
Fostul deţinut politic susţine că a reuşit să îşi ierte torţionarii. "Sunt unii colegi care îmi impută ca i-am iertat, dar aşa am fost educat de preoţii din temniţă. Să îi iert", a mai precizat acesta.
Octavian Bjoza trăieşte acum dintr-o pensie de 1.200 de lei, de şase ori mai mică decât a torţionarilor săi.
CITEŞTE ŞI: Mărturia ZGUDUITOARE a unui TORŢIONAR: Eram ca nişte câini dresaţi, victimele erau un DROG
facebook
twitter
