Medicii atrag atenţia cu privire la riscurile înţepăturilor de căpuşe amplificate în perioadele calde şi ploioase

Temperaturile ridicate şi ploile favorizează apariţia şi răspândirea insectelor responsabile cu transmiterea mai multor boli la om, în această categorie fiind incluse, printre altele, căpuşele şi ţânţarii. La nivel mondial, după ţânţari, căpuşele sunt insectele cel mai adesea responsabile pentru transmiterea bolilor la oameni, spun specialiştii.

Potrivit directorului medical al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş” din Bucureşti, dr. Simin Aysel Florescu, în medie, aproximativ 20-30 de pacienţi ajung săptămânal la acestă unitate medicală după ce au fost înţepaţi de căpuşe. La Institutul Naţional de Boli Infecţioase Matei Balş sunt, anunal, aproximativ 1500  de cazuri de persoane cu înţepături de căpuşe, scrie news.ro.

În cazul căpuşelor, deşi nu toate muşcăturile provoacă infectarea, acestea pot transmite la om boala Lyme, o afecţiune gravă care afectează întregul organism. Din cauza simptomelor care nu sunt specifice (manifestări pseudogripale, oboseală accentuată, dureri de cap şi articulare, tulburări de somn), boala Lyme, denumită şi borelioză, nu este uşor de depistat şi poate fi confundată cu alte afecţiuni. Acesta este motivul pentru care afecţiunea este numită şi „boala cu 1000 de feţe”. Simptomul distinctiv este o pată de dimensiuni mari pe piele, în locul înţepăturii de căpuşă, un eritem migrator pe baza căruia medicul poate da un prim diagnostic al bolii în primul stadiu al infecţiei.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Datele Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), Institutul de Sănătate Publică România arată că, în 2015, în România, au fost notificate 762 cazuri suspecte de boală Lyme, dintre care 320 au fost confirmate.

Alte articole

SIIEASC, eșecul digitalizării stării civile sub coordonarea lui Cătălin Giurescu. Cum s-a irosit o finanţare de 185 de milioane de de lei

Proiectul blocat de PSD și AUR. Anunțul făcut de Consiliul Județean Sibiu: „Riscă să afecteze direct capacitatea județului de a-și continua proiectele”

Şi speciile locale de ţânţari pot răspândi, la rândul lor, o serie de virusuri, cum ar fi West Nile, virus responsabil de declanşarea meningoencefalitei acute. Netratată prompt şi adecvat, aceasta poate provoca decesul. În 2015, au fost raportate 125 de suspiciuni de infectare cu virusul West Nile, dintre care 19 cazuri au fost confirmate şi 13 au fost clasificate ca probabile, se mai arată în datele CNSCBT. Potrivit aceluiaşi raport, un singur deces provocat de virusul West Nile a fost înregistrat în cursul anului trecut.

În ceea ce priveşte virusul Zika, acesta are ca vector de transmitere ţânţarul din specia Aedes Albopictus cunoscut şi ca ţânţarul-tigru.

„Deşi ţânţarul-tigru este prezent în România, fiind adaptat mediului urban, virusul Zika nu se regăseşte în acest moment în ţara noastră ca transmitere locală”, a declarat dr. Simin-Aysel Florescu.

Spre deosebire de alte specii, ţânţarul-tigru înţeapă destul de agresiv în timpul zilei, însă nu există deosebiri medicale semnificative faţă de speciile autohtone de ţânţari din punct de vedere al aspectului înţepăturii.

Conform medicilor, în cazul în care depistăm o căpuşă pe corp se recomandă scoaterea cât mai rapidă a insectei cu ajutorul unei pense, fără a se aştepta detaşarea spontană. Dacă nu poate scoate singur căpuşa, pacientul trebuie să ajungă de urgenţă la medicul de familie sau la camera de gardă a unui spital pentru extragerea ei. Medicul infecţionist este cel care stabileşte profilaxia. În prima etapă diagnosticul este clinic, prin observarea eritemului migrator (pată de mari dimensiuni). Testarea serologică se face numai după minim 4 săptămâni de la muşcătura căpuşei, din cauză că anticorpii apar tardiv, boala Lyme fiind o afecţiune care s-ar putea manifesta la aproximativ o lună după muşcătură.

Medicii spun că, în cazul înţepăturilor de ţânţari, nu există efecte imediate vizibile. Înţepăturile de ţânţar ca atare nu implică acordarea unui ajutor de urgenţă, dar bolile care se pot declanşa după câteva săptămâni de incubaţie, precum meningoencefalita cu virus West Nile, necesită spitalizare în clinicile de boli infecţioase. Medicii nu pot realiza o profilaxie a bolilor virale posibil transmise prin ţânţari.